Intro...

Trece incet timpul si totul se schimba. Cu totii ne mai amintim de micul Jurnal, cel mai de incredere obiect (atata timp cat nu il gaseste nimeni). Azi, acel mic caietel, a devenit un obiect plin de praf, datorita abandonului si inlocuirii cu Jurnalul virtual: Blogul. Toate evolueaza, toate se computerizeaza. E drept ca este mai comod sa stai sa iti tastezi gandurile decat sa le asterni pe o coala de hartie, doar ca isi pierde din farmec dupa parerea mea.
Totusi, am vrut si eu sa vad cum este cu acest Blog de care multi par a fi multumiti.
Chiar alaltaieri mi`a trimis un amic, link-ul blogului sau sa il citesc daca nu am ce face. Intr-adevar, eram curioasa. Si m-a impresionat profund felul in care a scris, emotia pe care a lasat-o in acele randuri, simtitnd practic ceea ce a vrut sa transmita. Mi-a spus chiar el ca este o eliberare a sufletului, si un mod bun si practic de a-ti pastra gandurile in ordine.
Am stat o clipa si m-am gandit "Am destul de multe pe cap, si devin tot mai stresata din aceasta cauza. O fi oare din cauza ca nimeni nu imi cunoaste problemele, ca nu am avut acea persoana confidenta careia sa ii pot spune TOTUL... Si nu numai, dar se intampla multe, zi de zi, lucruri obisnuite care vor deveni frumoase amintiri (triste sau fericite).

"Amintirile sunt cele mai duioase randuri pe care le-am subliniat in cartea vietii. Recitindu-le la batranete, ne coboram cu mintea spre vremile acelea care pe atunci ne entuziasmau, dar care astazi numai ne mangaie in singuratate."

(Vasile Conta)