Copiliţă fără minte

În faţa blocului în care locuiesc, este o casa care are în mijlocul curţii un nuc bătrân. Când eram mică nucul era undeva până pe la etajul 2 şi tot mă gândeam la ziua când va ajunge până la etajul meu, la 3. Încet, a crescut şi a ajuns şi uşor se apropie de etajul 4. Toate bune şi frumoase până în urmă cu vreo 4, 5 zile. Vin acasă seara pe la 11 şi aud şoc de la ai mei că au tăiat proprietarii nucul. Io deja mi-l imaginam tăiat de tot. Defapt au tăiat doar creanga (din trunchi) dinspre bloc. Motiv, habar nu am. Nu ştiu cu ce naiba îi încurca sau ce planuri au. Varianta cu lemnele de foc pică, clar, doar a venit căldura iar lemnul de nuc nu e bun la soobă. S-ar putea să construiasca ceva dar nici asta nu prea cred având în vedere că de când s-a mutat familia asta, e un jeg în curtea aia de nedescris. Acuma cum au tăiat creanga aia mare, se vede şi mai clar jegul din curtea aia, boarfele. Groaznic! La cum au grijă de casa aia, nu prea cred că au de gând să o dezvolte. În fine. Sincer,...

Vorbeam acum cu cineva de diverse chestii şi am ajuns la faptul că îmi place natura. M-a apucat un dor de ducă de numa. Şi când mă gândesc că săptămâna viitoare vine zăpada începe să mă ia cu dispoziţii depresive. Tocmai de aceea, prefer un mic exerciţiu de vizualizare a unui "happy place" made just for me. E atât de banal, dar pentru mine e Raiul pe pământ. Nu le am eu cu descrierile dar încercaţi aşa: Soare puternic, cer senin, câţiva norişori pufoşi de un alb strălucitor şi multe păsărele care ciripesc vesele. Înconjurată de munţi împăduriţi până la refuz. Jur împrejur doar iarba bogată de un verde crud. Pe ici colo câte o floricică sălbatică şi un smoc de frăguţe coapte şi dulci. Pârâul limpede curge puţin agitat scoţând un sunet perfect armonizat cu întreaga natură. Cortul plasat în iarba deasă, undeva între pădure şi pârâu. Vatra de foc imprejmuită cu pietre mari. Izolirul pus pe iarba langă apă să îi aud bine clipocitul, în aşa fel încât stând înti...