Copiliţă fără minte

I am back in town...dar aș da orice pentru măcar încă o săptămână înapoi!! Voi începe cu începutul pentru că sunt destul de multe de povestit... "Peripeţiile" au început în ziua din-aintea zile de plecare (marţi). M-a sunat Diana în jurul orei 18 să ma întrebe cum ajung în Gilău. Chiar înainte vorbisem cu Axi că ma duce cu maşina şi că porneşte la ora 7. La fel i-am zis şi Dianei, dar ajungeam prea repede... în concluzie a trebuit să găsesc o cursă mai târziu. Ca norocul, a mai fost un accelerat la 9 şi ceva dimineaţa, deci totul a fost bine. Adevărul e că eram destul de nervoasă. Nu îmi plac modificările de ultimă oră. Pe lângă asta, mai eram şi stresată că merg singură până acolo şi nici nu conosc pe NIMENI! În fine, se pare că aşa a fost mai palpitant. În tren, am prins compartiment gol, după care a intrat o moldoveancă care mi-a povestit tot drumul despre ea, cum au fost cei 7 ani în care a fost în America şi cum e băiatul cu care urma să se căsătorească. Timpul a trecut...

Da știu că ar trebui să fiu fată conștiincioasă și să nu lipsesc de la școală, dar o ocazie ca asta când mai găsesc! Despre ce vorbesc? Nu chiulesc aiurea! Este vorba de un curs de animatori care se tine la Cluj Napoca. Consta în 5 zile în care învăț jocuri pe care să le pun în aplicare și în cazul în care primesc un grup de copii și trebuie să ii țin ocupați. A fost organizat pentru Cercetașii României , dar s-a găsit loc și pentru mine și încă o prietenă de la Ecotop . Ține de maine până duminică (3-7 martie). Abia aștept să mă vad pe tren! Marea și cred că singura problemă este că vom fi în total 20 de cursanți, iar eu nu cunosc pe nimeni!! Dar să sperăm ca sunt de treabă și că va fi bine...