Copiliţă fără minte

O persoană angajată emoţional într-o relaţie care calcă strâmb la un moment dat va spune automat că îi pare rău şi că s-a întâmplat din greşeală. Că îi pare rău şi că nu se va repeta. Ei bine, prostii. Poate că îi va părea rău dar nu a fost o greşeală, şi 90% se va repeta. Iar părerea de rău iese din faptul că a fost prins sau prinsă. Deci, practic, nu îi pare rău că a înşelat ci că a fost prins. A-ţi înşela partenerul nu este o greşeală ci o alegere. Înşeli pentru că vrei. Atâta timp cât eşti conştient, nu e o greşeală. Suferi de ceva psihic sau eşti beat de nu mai ştii de tine, ok. Dar şi dacă eşti beat, când ajungi la stadiul că nu mai ştii de tine, nici nu mai eşti în stare sa faci nimic. Deci se exclude şi asta! Nu poţi afirma că s-a întâmplat dintr-o greşeală. În timp ce ăla/aia se urcă pe tine sau invers, eşti conştient că ai o relaţie şi eşti conştient că prin ceea ce faci îl/o înşeli. Deci nu poţi spune că s-a întâmplat din greşeală. Aşa ai vrut! Nu poţi da vina nici pe cee...

Dacă este un lucru ce pot spune că urăsc pe lumea asta, e judecata, generalizarea, etichetarea dintre oameni, iar atunci când acest lucru mă are pe mine drept ţintă, mă ia cu palpitaţii. Cititorii mai vechi ştiau că am fost într-o relaţie de lungă durată, menţionând persoana în cauză în câteva articole. Spun că am fost pentru că aşa este. A fost, până la sfârşitul lunii august a.c. mai precis. Ca să fac un rezumat foarte scurt, totul a început în 3 iulie 2008 a durat 4 ani şi s-a încheiat în august 2012. Acuma care e faza cu asta? Păi ăla e baiul că eu am pus capăt şi pe limba multora, mi-am bagat piciorul în 4 ani de zile (asta ca să cenzurez). Ok, stai umpic! Cum adică mi-am băgat piciorul? Bun, nu mă deranja dacă spunea asta o mână de oameni. Dar când o aud de la mult mai mulţi, atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi, plus discuţii în background, deja se schimbă placa. Încă o chestie şi pe asta nici nu o înţeleg! Cum am putut eu să fac aşa ceva şi să trec aşa uşor peste 4 ani...