Copiliţă fără minte

Afară ninge liniştit Şi-i frig de-ngheaţă apa Eu stau în cameră, în pat Citind… Judiciara!   Bine, acuma scriu aici… Nu le am eu cu rimele dar 5 minute pe balcon au fost suficiente să scot 4 versuri care rimează mai mult sau mai puţin. Nu sunt eu poetă aşa că se înţelege. Până una alta, continui cu cititul, poate reţin şi eu ceva. Nu am un chef grozav dar măcar e interesant subiectul lecturii. De data asta am şi susţinere din partea cafelei pentru noaptea asta. Să fie într-un ceas bun! Baftă, colegi!

E trecut de 1 jumate, nu am mai scris de mai bine de o săptămână jumate deci ceva nu puşcă. Dilema se rezolvă simplu: am examen, am de învăţat un subiect pentru care am mai avut parte de vreo 3 tentative şi nici acuma nu intră nimic în cap. Defapt, înţeleg despre ce este vorba, pe moment reţin chiar foarte bine. Aş fi în stare să reproduc după o singură citire dar parcă atunci când mă văd în sala de examen se şterge tot ca un burete şi nu mai sunt în stare să scot nici două propoziţii. Nu e vorba de tocit pentru că înţeleg şi sunt în stare să reproduc în alte cuvinte, nu mot-a-mot ca în curs. Nu am explicaţie. Pentru asta chiar nu am nicio idee. În fine… chef tot nu am de citit/învăţat. Este o vorbă: când ai de învăţat, şi petele de pe pereţi sunt interesante. Aş desena, aş cânta, aş bea, aş sta şi aş colinda noaptea în cimitir ca o cretină de una singură numa sa nu stau în cameră să citesc. Măcar dacă era vară/cald afară să stau pe balcon la aer. Vai ş-amar cât mă pot plânge! Da nu-...

Dacă e test , cei care îmi urmăresc blogul ştiu ce urmează noaptea asta ! Încep să mă simt ca în generală sau liceu. Teste de verificare/evaluare. Mâine între orele 10-12 va fi marele test la Metodologie, grilă cu 15 întrebări. Recunosc, nu am frecventat, am fost doar de două ori la curs şi abia azi am aflat concret din ce dăm. Până la urmă sunt 2 teme, "Planuri de cercetare experimentală" respectiv "Erori clasice care acţionează asupra validităţii interne". La prima vedere sună uşor. Două teme, aa nu e mult. Aha! Numa 66 de pagini! Pentru un test!! Încă nu m-am apucat de citit, deci nu mă pot lega de dificultate că pot fi 66 de pagini banale sau pot fi în halul în care nu înţeleg nimic! Vedem. Abia de acum va urma şi partea de aprofundare. Cafeaua mi-e veşnic loială, muzica merge în surdină, toată lumea doarme deci e linişte => e perfect!

Defapt ar fi trebuit să fie 5 nu 2, dar lenea e mare. În mare parte trec examenele date, în halul în care ar fi trebuit să gafez foarte urât fără să îmi dau seama ca să am surprize. Note mari, canci, dar nu aia e ideea. Nu pot concura cu 10 pe linie şi 9,99... Nu o să învăţ niciodată pe parcursul anului, chiar dacă îmi propun chestia asta, pentru că nu se întâmplă. Până acuma o să mă pască 2 restanţe. Pentru examenul de azi şi cel de lunea trecută. Diferenţa dintre cele 2 este că săptămâna trecută nu puteam să intru iar la cel de azi nu merg. Aveam un weekend de învăţat şi era imposibil de învăţat de notă peste 8... asta ca să îmi primesc 5-ul. Cel puţin în lumea mea paralelă aşa ar fi, având în vedere variabilele implicate în materia asta. Probabil mă înşel, dar oricum ar fi prea târziu. Deşi nu pot spune că nu am încercat pentru că am luat suportul de curs la puricat şi din primele 10 pagini am înţeles cap coadă vreo 2. Bine, e şi vina mea, aşa e când nu ai prezenţe... Concluzie, înc...

Da, se gătă şi semestrul ăsta, dar pentru mine acuma începe şcoala defapt. Dacă până acuma m-am simţit ca într-o vacanţă continuă, acuma bag mare şi recuperez stresul. Bine, că nu e cine ştie ce având în vedere că mâine am primul examen (Psihologie Educaţională) şi nu m-am apucat de foarte multe, dar urmează şi aia. La noapte iar schimb sângele cu cafea, deci e clară treaba. Sunt multe de făcut, şi timpul tot mai scurt. Mă puteam şi eu apuca mai din timp, ca de exemplu măcar de ieri, dar nu a fost să fie. The last moment este the best. Atunci toate merg bine (în principiu...)! Astea fiind spuse, termin cafeaua şi mă apuc de treabă...

De vreo două săptămâni încoace tind să mă simt ca în sesiune, chiar dacă mai este o lună jumate până la ea. Prezentări de proiecte la seminarii (1 gata, 2 pe drum) şi examen parţial mâine. Plus fuga după recuperare de prezenţe. Dacă tot am tras chiulul cu stil semestrul ăsta, măcar acuma să pap ceva stres că altfel nu aş fi eu. Astfel fiind spuse şi judecând experienţa examenelor din anul I mă aşteaptă noapte albă, presoul de cafea şi ~2 ore de somn. Ca norocul este grilă, deci nu mă voi rupe cu învăţatul, doar cât să pot spune că "Da mă, îmi amintesc asta...". Până una alta, mă apuc să schiţez...

Ultima e foarte relativ pentru mine având în vedere că profesorul de la fundamentele psihologiei nu e nerăbdător să ne dea rezultatele iar îndoielile mele privind trecerea examenului sunt mari! Practic, de nota aia depinde dacă a venit vacanţa sau nu. În rest, a trecut frumos. Nu pot spune că nu m-am stresat, dar nici ca în prima sesiune. Sunt curioasă de anul 2. Mi-a povestit una care acuma e anul 2 că nu va mai fi aşa multă teorie, dar vom fi bombardaţi de proiecte tot anul. Pentru mine, va fi mai bine... eu practic învăţ mai bine decât teoretic, dar alţii care îs cu tocitul, mi mila de ei. Oricum nu ne putem lua după nimeni, lumea exagerează de obicei aşa că vom trăi şi vom vedea!

Cel puţin sper că mai am doar două. Examenul de la fundamente nu a ieşit tocmai grozav, dar chiar nu e stres. Mai am o ocazie dacă intr-adevăr nu iese bine! Ce pesimistă sunt... dar prefer să fiu aşa pentru că dacă iese bine, rezultă încântare, iar dacă iese prost, e tot un drac! Momentan mă pregătesc pentru examenul de luni de la psi. personalităţii dar bineînţeles că nu mă pot concentra calumea. Am mai găsit un serial drăguţ (Eastwick) şi uitându-ma pe vplay, înaintea fiecărui episod aştept 20 minute pentru că nu am cont VIP, timp în care mai structurez ceva din cursuri.

Mai degrabă, not to pass. Cum să pass dacă stau să scriu articole pe blog. Dar v-am mai zis eu că aş face orice altceva când vine vorba de învăţat. Urât, ştiu! Dar e ora 6 dimineaţa (aproximativ), mănânc dulce în prostie, beau cafea (merg grozav împreună), ochii îmi cad în gură de somn, şi mai am de învăţat. E puţin spus penibilo-jenant faptul că am trecut la psihologia copilului după un weekend fain în care trebuia să învăţ şi nu am făcut asta ducându-ma la distracţie şi să pic examenul de azi la care, vorba aia, aveam timp să învăţ. Eu, normal că las totul pe ultima sută de metri, că s-a obişnuit animalul prost. Ok, scurt pe doi, nu sunt pregătită pentru azi. Nici moral pentru că intru în prima grupă şi nu mai am avantajul de a afla subiectul primei grupe pentru a îngrăşa porcul în ajun dar nici tehnic pentru că nu ştiu! Dar nu e stres (major) mai este o săptămână de restanţe, am vreme! Ce sesiune e aia fără restanţe? Şi gata cu scrisul că mai am de scris (în altă parte), poate poate...

Hey, merge destul de bine treaba, având în vedere stresul păpat ieri, s-a dovedit din nou că atunci când îmi bat capul, constat că a fost în zadar. Defapt, dacă stau să mă gândesc, prea multă bătaie de cap nu mi-a dat. Chiar eram pregătită dacă era să pic examenul. Dar asta nu se va întâmpla. Ce pot să zic? Lejer! Sunt pregătită pentru următorul care se anunţă mai furtunos. Dar trece şi ăla. Am mai făcut un pas spre vacanţă! Chiar acuma, în curtea şcolii au serbare clasele 1-4 maghiari (dat fiind că vorbeau în ungureşte) şi îmi amintesc şi eu frânturi din serbările mele. Mi dor de anii ăia. Nu tu stres, griji, probleme! Nu ştiam eu ce sunt alea. Las` că-i bine şi aşa!

Oficial am intrat în sesiune! Aşa pentru starea generală actuală, comparând cu prima sesiune, LEJEEER! Adevărul e că am şi început cu un examen relativ banal avand în vedere că am trecut prin toată "materia" fără probleme, am făcut şi pregătire cu profesoara (super treabă având în vedere circumstanţele). E faină senzaţia să ştii la şcoală... păcat că mi lene! Nu e nici o problemă. De acuma încolo vine treaba serioasă şi nu are lenea mea decât să se ascundă şi dacă ar putea să şi rămână acolo, ar fi perfect. Oricum, deşi abia marţi am următorul examen, nu am zi liberă decât azi. Mâine deja trebuie să mă apuc de citit. Nu mă înţelegeţi greşit, nu aşa aveam de gând, dar dacă vreau să plec de vineri până duminică pe Valea Boiului, e musai; şi dacă e musai, e de plăcere! Am zis eu că nu plec nici unde în timpul sesiunii, dar hai să fim serioşi. Şi aşa îmi zic cei din jur că mă stresez prea mult. Ei, uite că acuma nu e stres! Sper doar să fie vreme bună. Nu am pretenţii de căldură ...

Da... numa acuma. Restanţa m-a ţinut captivă. Bine, să nu exagerăm! Dar mi-a răpit aerul acela de "am scăpat de examene!". Anyway, tot răul înspre bine, măcar am avut ocazia să experimentez sentimentul de restanţier şi ca o impresie generală, a fost mai fain ca la examenul propriu-zis. Dar asta nu înseamnă că îmi fac obicei prost! Şi trecând în revistă experienţa primei sesiuni, concluzii: somnul de 2 ore înaintea examenului este cel mai dulce, stresant, scurt, ameţitor somn. Şi da note mari. Înaintea examenului de istorie am dormit mai bine de 7 ore şi am picat (Acuma am dormit 1 oră jumate şi a ieşit foarte bine). Altă chestie cu cât mă stresez mai mult să învăţ tot şi cat mai bine, cu atât îmi pică subiecte mai uşoare. Dacă stai sa mai repeţi ceva inainte de examen, acolo în faţa sălii de examen, se îngraşă porcul (dar doar pe moment din păcate). Glumă sau nu, e interesantă toată treaba asta. Altfel fiind spuse, vacanţăă... Nu mai este mult din ea, dar este. Pot sta linişt...

E sâmbătă și e 4 dimineața. Ar fi cazul să dorm un pic, dar nu am mai scris de mult noutăți iar dacă nu fac asta nici acuma, mai sar peste o idee. Aparent, mi-am făcut obicei să scriu în special când evadez din urban; exact ca în cazul de faţă. Unde altundeva să merg, la Damiş. Adevărul e că nu am mai fost de mult timp. Unul din motive ar fi ăsta, altul că am terminat sesiunea. Aaaa nici că am început-o nu am pomenit... da... mare moment al vieţii de student: PRIMA SESIUNE! Well, am început-o în forţă! Referindu-mă la examenele importante, primul a fost la Istoria Psihologiei şi am dat-o în bară (restanţă). Ce pot să zic, stres, stres, puţin stres şi încă ceva stres = m-am blocat, nimic mai mult. Dar aia nu a fost nimic. Conştientă că urmează examene cu adevărat grele, m-am panicat că nu voi fi în stare şi chestii de genu. Cred că cunoaşteţi sentimentul ăla de neputinţă şi incapacitate şi de "life is too hard for me!" şi etc. Well, nu e plăcut, dar ce să facem... trecem peste...