Copiliţă fără minte

Nu am mai apucat ieri să scriu, dar numa baiuri am avut cu mijloacele de transport în comun. Dimineaţa când merg la facultate, iau tramvaiul până la capătul de linie de la Podul CFR de unde mai departe autobusul 14 care mă duce până a Universitate. La întoarcere, acelaşi traseu, invers. Bun, prima păţanie, cu tramvaiul, dimineaţa. După a doua staţie, de la piaţă, sunt 2 curbe de 90 până la următoarea staţie. La a doua curbă, o maşină care trebuia să oprească să lase tramvaiul că are prioritate, a oprit prea în faţă. Cum tramvaiul trebuia să ia curba, i-a frecat botul. Lateralul maşinii a rămas fără vopsea, capacul de la roată bucăţi pe asfalt, farul spart si colţul botului maşinii îndoit în interior ca după o mică lovitură. Nu mi-am dat seama cât de urât a ajuns maşina până nu am vazut-o pentru că în tramvai nu s-a simţit nimic. Am auzit doar "claxonul" tramvaiului şi zgomotul scos de la frecarea tramvaiului cu maşina. Când mi-am dat seama că nu mergem mai departe am ...

Florile sunt un simbol pozitiv. Sunt un simbol al bucuriei. Dai flori la o aniversare drept urare, dai o floare unei fete să îi transmiţi că e specială, trimiţi flori prin curier ca surpriză şi dovadă că acel cineva şi-a amintit de tine, dai o floare unui copil să îi înseninezi ziua, dai o floare mamei să îi transmiţi că e cea mai bună şi aşa mai departe. Există în schimb o zi din an când florile stărnesc durere în suflet. Sentimente de dor, absenţă, nostalgie etc. Degeaba sunt frumoase şi colorate că lumea când le priveşte îşi aminteşte de cineva drag care nu mai este şi care le lipseşte. Azi reprezintă elementul care îndrumă oamenii spre cimitire. Avertisment! Conţinut morbid. Ceea ce urmează nu este pentru cei îndureraţi care s-ar putea simţi ofensaţi dintr-un motiv sau altul!