Copiliţă fără minte

Recunosc faptul că nu sunt în stare să le accept sau cel puţin nu cum ar trebui. Ori le ignor, ori acuz persoana că minte, ori reacţionez ca şi cum ar fi zis o aberaţie. Acuma mă refer la aspecte de ordin fizic (frumoasă, drăguţă etc.). E dovadă de politeţe uneori, dar când evidentul contrazice vorbele e chiar enervant. Mă lasă cu întrebarea ”Ce vrea?”, “Ce urmăreşte?”. Ştiu că nu sunt frumoasă. E clar! Frumuseţea e altfel. Nu are un pattern dar stă în instinctul nostru să recunoaştem frumosul. iar eu nu corespund. Asta e o parte, faptul că nu cred vorbele astea sau că mi se par false, forţate etc. dar de ce nu cred? Până să intru la liceu, începând cu grădiniţa, asta era problema colegilor că sunt slabă şi nu mă încadrez în normele stabilite de ei în ceea ce priveşte acceptarea în grup. Şi eram criticată pentru asta şi lumea comenta că nu m-ar vrea nimeni făcând glume proaste. Remember, guys? În fine. Atunci îi ignoram, acum că stau să mă gândesc, băh da superficiali aţi fost! În p...

Adaptare sau prefăcătorie ? Tu ce măşti porţi? Câte ai? De ce? Toată lumea aleargă după integrare într-un grup social sau mai multe. Toată lumea se chinuie să se integreze. Cum îşi alege lumea grupul? Unii după popularitate crezând că astfel vor ajunge şi ei asemenea, aici fiind vorba de interese alţii în funcţie de afinităţi. Desigur, omul e o fiinţă socială şi doreşte cât mai multe relaţii. Astfel doreşte să facă parte din mai multe grupuri. Dar dacă grupurile nu au similarităţi? Dacă grupurile nu se înţeleg între ele? Tu le vrei pe ambele. Ca să te accepte, trebuie să fii ca ei. Dacă sunt diametral opuse, ce faci? Nu te poţi împărţi în două. În oricare ai fii, eşti ca ei. Şi atunci care eşti tu? Cine eşti? Dar când vine vorba de mult mai multe grupuri pentru că viaţa ta e mult mai complexă. Exemplu: Grupul de acasa - familia Grupul de la job/facultate/şcoală - colegii Grupul de prieteni - aici luăm ca întreg, ca o gaşcă Grupul online - persoane cu care comunici onli...