Copiliţă fără minte

Tin minte de cand am fost copil ca cel mai tare mi-am dorit pe lumea asta sa pot sa schimb ceva in lumea asta, in special sa aduc schimbari in viata oamenilor. Sa imi las intr-un fel sau altul amprenta. Cred ca reusesc. In ciuda a felului in care m-am schimbat eu in ultimii ani, din fericire nu sunt o influenta negativa, din contra, incerc sa ofer lumii o perspectiva mai buna asupra a ceea ce ne inconjoara. (fa ce zice popa, nu ce face ;) ) Persoanele care au intrat in viata mea, fie si pentru 5 minute, poate ca nu realizeaza dar eu am observat ca ceva e diferit. Poate erau inevitabile schmbarile, poate chiar erau datorate mie, nu voi stii niciodata. Dar tind sa cred ca eu am provocat acele schimbari pentru ca imi vad reflexia in ele. Nu am nevoie de confirmarea teoriei mele pentru ca probabil multi dintre voi nici nu vor intelege la ce ma refer. Am incercat sa explic treaba asta unor apropiati si degeaba. Unii nu au inteles la ce ma refer, altii neaga schimbarile prin care au...

Am momente când efectiv simt nevoia să plâng. Aşa din senin. Şi dacă toate merg relativ bine, ajung într-o fracţiune de secundă la o stare depresivă bruscă şi efectiv vreau să plâng. Defapt, nici nu o pot numi depresie pentru că nu e un sentiment rău doar vreau să plâng. O nevoie de descărcare. E adevărat că plâng mult şi de multe ori din prostii, aşa am fost toată viaţa. În ultimii ani însă, aşa a fost cursul evenimentelor încât plânsul să fie aproape la ordinea de zi. Niciodată nu a fost ceva rău pentru mine. Tot timpul aia susţin că plânsul este benefic, nicidecum un lucru negativ. Întradevăr ajută, te descarcă de energie. Cel puţin eu, chiar mă simt mai bine după o partidă de plâns. Acuma, partea rea. totul e ok până nu devine obişnuinţă. Spun asta pentru că am impresia că asta mi s-a întâmplat mie. Înainte, adică în ultimii ani, chiar dacă nu era un motiv rezonabil, tot exista. Acuma de când s-au calmat lucrurile, nu mai am motive şi tot simt nevoie. Efectiv vreau să plâng. Nu în...

Mai mult decât timp, pierdem energie. O risipim. O alocăm unor lucruri care ne fac defapt rău. Este valabil pentru toate planurile (social, politic, personal, profesional etc.). Eu mă voi lega doar de un aspect aici pentru că aşa mi-a venit ieri seară în timp ce veneam cu tramvaiul spre casă. Povesteau în spatele meu două gagici despre cum una dintre ele nu suportă pe nu ştiu care şi că e supărată pe alta şi aşa mai departe. Stăteam şi mă gândeam, cât timp iroseşte un om pe zi, fiind supărat şi gândindu-se că e supărat pe Ţ. Şi care e preţul plătit? Agitaţie psiho-motorie, stres, eventuale palpitaţii la inimă, grad ridicat de distractabilitate de la diverse activităţi, disturbarea liniştii mintale, energie negativă emanată ceea ce îndepărtează oamenii şi lista poate continua. Cu ce ajută? Eu nu găsesc nimic pozitiv în asta. Omul îşi bate capul degeaba pe nişte câcaturi. De ce? Întrebaţi pe oricine că nu ştie să vă răspundă şi dacă dă un răspuns, face referire la faptul că e nervos,...