Copiliţă fără minte

Am momente când efectiv simt nevoia să plâng. Aşa din senin. Şi dacă toate merg relativ bine, ajung într-o fracţiune de secundă la o stare depresivă bruscă şi efectiv vreau să plâng. Defapt, nici nu o pot numi depresie pentru că nu e un sentiment rău doar vreau să plâng. O nevoie de descărcare. E adevărat că plâng mult şi de multe ori din prostii, aşa am fost toată viaţa. În ultimii ani însă, aşa a fost cursul evenimentelor încât plânsul să fie aproape la ordinea de zi. Niciodată nu a fost ceva rău pentru mine. Tot timpul aia susţin că plânsul este benefic, nicidecum un lucru negativ. Întradevăr ajută, te descarcă de energie. Cel puţin eu, chiar mă simt mai bine după o partidă de plâns. Acuma, partea rea. totul e ok până nu devine obişnuinţă. Spun asta pentru că am impresia că asta mi s-a întâmplat mie. Înainte, adică în ultimii ani, chiar dacă nu era un motiv rezonabil, tot exista. Acuma de când s-au calmat lucrurile, nu mai am motive şi tot simt nevoie. Efectiv vreau să plâng. Nu în...

Niciodată nu am fost genul de persoană care să spună ce are în minte, oricui, oricând. Tot timpul mi-a fost teamă de ceva. Singurul loc în care pot spune că aveam "tupeu" era în clasele 5-8 în timpul orelor. Atunci nu îmi era frică să ridic mâna pentru că ştiam că ştiu şi eram apreciată pentru asta, de către profesori. Pentru colegi eram doar o tocilară slabă şi urâtă. O ţintă uşoară pentru glume proaste. This is the ugly truth. Remember guys? În fine, poate dacă eram mai "tupeistă" şi le întorceam "favorurile" era altfel. Dar sincer, nu îmi pare rău nicio clipă. So, thanks guys! You helped a lot ! Moving on, ajunsă la liceu unde nimeni nu mă ştia, evident am încercat să schimb placa de la început. Mi-am dat şi eu seama că nu eram ok înainte, dar pentru atunci, era bine. La liceu, nu s-au schimbat multe dar am ajuns la performanţa în care să mă înţeleg cu toţi colegii. Nu în măsura de bff's dar într-atâta încât să nu ajung să am divergenţe mari c...

Încep cu începutul... Trebuie să strâng cât mai multe Like-uri pe Facebook ca să fiu mai aproape cu un pas de a câştiga un concurs naţional de afişe pe tema " Celebrate Voices, Celebrate Languages ". Pentru a putea da Like, trebuie sa daţi Join la grup . Cele 2 afişe cu care particip sunt: Voce şi Culoare Learn and master the world Bun, deci chestia de mai sus, adică să cerşesc Like-uri pe Facebook, nu e genul meu, dar în cazul de faţă, mă sacrific. E un concurs draguţ şi din păcate contează şi câţi prieteni ai pe Facebook. Şi ca să îmi fac şi un pic de reclamă, vreau să fiu rea şi să spun că m-am aşteptat la o competiţie mai mare. Adică, cunosc oameni care fac lucruri extraordinare, am văzut compoziţii care te şochează pozitiv etc. Ei bine, aşa ceva lipseşte de aici. Fiind concurs naţional, chiar ma aşteptam la imaginaţie nemărginită şi lucrări de nota 100. Să nu se înţeleagă greşit, sunt şi afişe bune în concurs, dar nu cum mă aşteptam. Şi nici nu zic că ce am făcut eu e ne...

Am căutat în disperare de 3 zile un joc. Sisiunea e gata, iar daca nu e, asta nu mă ţine în stres continuu (nici acuma nu ştiu pentru că nu am rezultatul). La seriale mă uit, dar am ajuns în stadiul în care am început o grămadă, am ajuns la zi cu ele, dar mai apar episoade. A trebuit să îmi notez care în ce zi apar că altfel nu le mai fac faţă. Şi am fost inspirată să reiau Black and White. Asta după ce m-am chinuit 24 de ore să instalez Fahrenheit, să nici nu reuşesc şi să aflu că nu e fain. Cu Black and White e istorie lungă, încă de pe vremea când aveam Vista. Pe vremea aia mi-am instalat B&W 2. Unu că nu merge pe Vista, doi că nu am avut placă video suficient de zdravănă. Când mi-am instalat Win 7 am sperat că voi juca serios, dar mergea la fel de prost ca pe Vista, aşa că mi-a pierit cheful de joacă. Acuma am instalat Black and White, dar 1. Grafica slaba, dar măcar merge bine. Iniţial credeam că nu mă va prinde din nou jocul, dar m-a recucerit... În momentul ăsta, am şi seria...

Toată gaşca a plecat la concurs şi eu am rămas blocată. E chiar naşpa situaţia, dar de data asta nu aveam cum să fac să merg. Vineri examen, luni examen, concursul e de vineri până duminica iar acolo nu avea nici timp, nici chef şi era aiurea să ma plimb cu cursurile după mine. În concluzie, am rămas acasa! Dar nu e bai, că încerc să merg la anul. Faza e că de data asta se mergea cu autocarul până în Munţii Codru Moma. Unu că e departe, Doi că zona e foarte faină şi merită vazută şi trei că cine ştie când mai am ocazia să ajung acolo. Concluzie, sunt blocată!

Mult aşteptata vacanţă! Când eram la liceu, aveam impresia că nu bine începe şcoala, ca vine vacanţa. Acuma în schimb parcă nici nu ar fi. Sau ar fi una continuă... nici nu ştiu. Momentan sunt confuză. Nu înţelegeţi la ce mă refer. Când era zi de facultate, cursuri etc. mă simţeam ca în vacanţă, mai ales dacă era vreme bună. Ba nu mergeam la un curs că nu-mi venea, ba mă corupea vreo colegă şi ma convingea că în Lord`s e mai bine şi tot aşa. Acuma că e vacanţă, am aşa un feeling cum că nu ar fi tocmai liber. Nu ştiu de ce. E ciudat. Faza e că oficial, avem liber din 22 -26 aprilie. Neoficial, cel puţin în cazul meu şi al încă câtorva colegi (ce ciudat suna "încă câtorva"... e corect aşa? Zău că nu îmi dau seama. Scuze!) ne-am luat liber din 20 aprilie - 1 mai. Faza e că aş pleca şi eu undeva dacă tot am liber, iar după Paşte având 2 zile libere oficial, nu apuc să ma simt bine că am plecat de acasă că trebe să merg la facultate. Iar înainte, treabă la ECOTOP, ajutat la mâncar...

După cum aţi observat, am schimbat template-ul blog-ului, dar nu de plăcere ci din necesitate (partea de comentarii nu era disponibilă)! Din păcate mi-am dat seama târziu. Merci Edi că m-ai anunţat! Ce pot face acuma? Nimic! Dacă mai dorea cineva să lase comentarii, ghinion! Mail-ul era la dispoziţia tuturor celor care aveau ceva de transmis! Numai bine!

Primăvara a venit, pomii şi florile au înflorit, tunetele şi fulgerele îşi găsesc şi ele calea, şi nah că am uitat de ce am intrat să scriu pe blog. Deci aşa ceva, să uit de la un minut la altul, e chiar culmea! Şi ironia mai mare e faptul că chiar dupa ce am vrut să scriu ceva... am vrut să mă apuc să citesc şi să îmi iau ceva notiţe pentru maine la seminar. Şi ghici despre ce e vorba... MEMORIE. Bat-o vina că acuma m-a lasat baltă! Sper să îmi amintesc totuşi... eh că mi-am amintit (asta nu e făcătură să pară textul mai interesant, chiar acuma mi-am amintit.) şi e aiurea că nu e ceva ce iese din minte aşa, 1-2. Dragilor, m-am apucat de dans de societate! :)) Totul a început când Mafi îşi amintea de zilele lui din tinereţe (că tare a îmbătrânit la anii lui...) când făcea dans sportiv. Şi mna, mi-a arătat şi mie câţiva paşi. Apoi, soarta făcu' cum făcu' de l-a trimis pe Edi in cale. Edi care jongla cu ECOTOP la un moment dat, după care pauză. Respectivul face dans de 9 ani, dar...

În mod normal, ar trebui sa aştept până pe la ora 6 şi un sfert, 6 jumate, dar nu am de gand să mă trezesc la ora aia. Are sens să explic titlul? Neah! Am fost întrebată cum e cu prefixul schimbat? E mişto. Chiar dacă tehnic nu e nici o schimbare, ma simt chiar bine. Ciudat că a picat tocmai luni... dă impresia unui nou început. Oarecum e. Prima zi din 10 ani cu 2 înainte. Bănuiesc că înţelegeţi. E la fel de fain ca acum 2 ani! Aşa aş vrea să îmi iau liber azi (vorbesc de parcă m-aş rupe cu munca) dar mai bine nu. E chiar fain la facultă. Vă las cu melodia zilei!! VOLTAJ-CA LA 20 DE ANI Asculta mai multe audio diverse

Uite că a început şi semestrul 2 şi aparent am trecut cu bine de prima sesiune (waw ce măreţ sună... neaaah). Da ştiu, a început deja de două zile, dar ieri parcă nu aveam chef să scriu. Şi nici vineri când am aflat minunatul meu orar. It sucks! În afară de ziua de joi când am până la 6, restul zilelor am cursuri/seminarii/laboratoare până la 4. E de-a dreptul grozav! Sincer nu ştiu de unde atâtea ore... Defapt ba da. Am 9 materii în loc de 8 şi 15 ore pe saptamana în loc de 13. Diferenţa e data de Pedagogie care este materia pentru modulul pedagogic; ştiţi, ca să pot preda în şcoli. Iniţial, era vorba că abia din anul 2 începem, dar se pare ca ne-au făcut o surpriză. Nu e stres că măcar în ultimul semestru nu o să îmi bat capul şi cu ăla. Nu ar fi fost mare diferenţa între orarul de acuma şi cel din semestrul 1 dacă marţi nu aş avea fereastră de 4 ore, miercuri de 2 ore şi joi alte 2 ore. Dar nu sunt în măsură să comentez pentru că nu eu mă ocup de orar şi probabil nici eu nu l-aş fi ...

Da... numa acuma. Restanţa m-a ţinut captivă. Bine, să nu exagerăm! Dar mi-a răpit aerul acela de "am scăpat de examene!". Anyway, tot răul înspre bine, măcar am avut ocazia să experimentez sentimentul de restanţier şi ca o impresie generală, a fost mai fain ca la examenul propriu-zis. Dar asta nu înseamnă că îmi fac obicei prost! Şi trecând în revistă experienţa primei sesiuni, concluzii: somnul de 2 ore înaintea examenului este cel mai dulce, stresant, scurt, ameţitor somn. Şi da note mari. Înaintea examenului de istorie am dormit mai bine de 7 ore şi am picat (Acuma am dormit 1 oră jumate şi a ieşit foarte bine). Altă chestie cu cât mă stresez mai mult să învăţ tot şi cat mai bine, cu atât îmi pică subiecte mai uşoare. Dacă stai sa mai repeţi ceva inainte de examen, acolo în faţa sălii de examen, se îngraşă porcul (dar doar pe moment din păcate). Glumă sau nu, e interesantă toată treaba asta. Altfel fiind spuse, vacanţăă... Nu mai este mult din ea, dar este. Pot sta linişt...

E sâmbătă și e 4 dimineața. Ar fi cazul să dorm un pic, dar nu am mai scris de mult noutăți iar dacă nu fac asta nici acuma, mai sar peste o idee. Aparent, mi-am făcut obicei să scriu în special când evadez din urban; exact ca în cazul de faţă. Unde altundeva să merg, la Damiş. Adevărul e că nu am mai fost de mult timp. Unul din motive ar fi ăsta, altul că am terminat sesiunea. Aaaa nici că am început-o nu am pomenit... da... mare moment al vieţii de student: PRIMA SESIUNE! Well, am început-o în forţă! Referindu-mă la examenele importante, primul a fost la Istoria Psihologiei şi am dat-o în bară (restanţă). Ce pot să zic, stres, stres, puţin stres şi încă ceva stres = m-am blocat, nimic mai mult. Dar aia nu a fost nimic. Conştientă că urmează examene cu adevărat grele, m-am panicat că nu voi fi în stare şi chestii de genu. Cred că cunoaşteţi sentimentul ăla de neputinţă şi incapacitate şi de "life is too hard for me!" şi etc. Well, nu e plăcut, dar ce să facem... trecem peste...

Am început anul trecut un proiect personal și anume schimbarea feței blogului. Asta înseamnă că îi schimb template-ul. DAR, nu iau unu de pe net și fac modificari pe el, ci îl scriu (cu ajutor, până îl înţeleg cum trebuie). De ceva vreme am devenit destul de interesata de un nou domeniu, web design. Well, oricât de pompos ar suna, eu nu am de gând să ajung sa fac așa ceva, ci pur și simplu să înțeleg ce este și cum se scrie o sursă de cod pentru un site. Ceea ce am început eu să fac, e fix pix pe lângă treaba serioasă, dar e ceva și asta. E mai ușor de înțeles dacă fac eu ceva, decât dacă mi se explică. În prezent, am design-ul propriu-zis (făcut în Photoshop) și am scris sursa pentru el (arată relativ ok [relativ pentru că greu mă mulţumesc cu ce fac, dar trebuie să încep de undeva]). Mai trebuie să scriu partea de blogging şi să introduc chestiile specifice Blogger şi cred că e gata. Dar va mai dura mult şi bine. În curând intru în sesiune şi mi-am impus să nu mă ating de blog până n...

Nu știu ce am pățit de câteva zile încoace că nu îmi pot găsi ideile pentru a scrie diverse articole, compuneri etc. Aveam de scris pentru noul site ECOTOP o scurtă introducere despre mine. M-am chinuit aproape o oră cu 10 rânduri. Groaznic! Dar s-a rezolvat. În urmă cu vreo 2 săptămâni, mi-am luat angajamentul (proastă idee) să scriu o scurta prezentare a Clubului de Mediu la fel, pentru noul site. Acuma mă chinui cu bietul text, știu ce aș vrea să conțină, dar abia pot lega două idei una de alta. Sper că va ieși ceva demn de afișat pe site. Sunt în prag de a aplica pentru o bursă oferită de Lions Club Oradea pentru studenții Universității din Oradea care desfășoară activități de voluntariat în principiu, și altele. Toate bune și frumoase. Problema este că trebuie să compun un text de maxim o pagina în care să precizez aspirații pe termen lung, cum m-ar ajuta bursa etc. dar nu îmi pot găsi cuvintele. Adică le am, dar nu le pot lega coerent. De obicei, de la o propoziție de introduc...

După multă vreme, evident, am reuşit să mai ies şi eu din oraşul ăsta puturos şi gri. Totul a început în Chanson la cafea. De la Arieşeni-ul din septembrie (de care nu am adus vorba pe aici şi nu mai ştiu de ce) nu am mai ajuns pe nici unde aşa pe mai multe zile; şi sincer chiar îmi era dor sa iau o pauză de la blocuri. Ideea principală a fost să mergem cu trenul de vineri după masa până în halta Stâna de Vale, mărşăluim până la Coada Lacului (la cabană la Ralu cam la 8 km de barajul Leş). Sâmbătă să facem un traseu scurt, o plimbare până la lac, la cascadă sau orice alt loc interesant. Duminică aveam de gând să mărşăluim din nou până în Bratca (traseu pe Valea Brătcuţei). Ce s-a întâmplat defapt... Sâmbătă, a inceput conform planului până am ajuns prin Bulz de unde am dat peste nişte tipi de treaba care au zis că ne duc până în Remeţi. Foarte bine! Având în vedere că era întuneric, pe drum, nimic de văzut, frig şi ceaţă, plimbarea nu a fost atât de palpitantă pe cat credeam iniţial. A...

Ei bine, am ajuns şi aici şi sincer să vă spun, când m-am vazut în amfiteatrul plin de studenţi, eu făcând parte dintre ei iar în faţă profesorii cu care urmează să mă confrunt, nu mi-a venitsă cred! E o senzaţie total diferită faţă de cea în care am trecut la gimnaziu sau la liceu. Nu se poate compara! Să vă povestesc pe larg... La ora 10:00 festivitatea de deschidere în sala de sport. A fost invitat şi Bolojan cu prefectul judeţului, patriarhul bisericii ortodoxe şi mai mulţi; nu i-am reţinut pe toţi. Asta a durat o oră, după care era vorba că se merge în  noua bibliotecă a facultăţii pentru a o inaugura. Nu am mai mers. Nici chef nu aveam şi pe lângă asta eram curioasă să îmi văd orarul. Înghesuială mare, am reuşit cumva să îl scriu. Între timp am auzit vorbindu-se că la ora 13:00 studenţii la psihologie se adună în amfiteatru pentru "prima oră de dirigenţie". Ce era să fac, am aşteptat. Ajunşi în sală, a venit decana facultaţii de ştiinţe socio umane, vitoarii noştri prof...

Plictisită, în pat, cu un ochi la laptop şi cu celălalt la TV, mi-am adus aminte de un blog neactualizat de ceva vreme. Am o problemă. Am atâtea de scris, dar toate ideile îmi vin noaptea. Închid laptopul, ma pun în pat, mă întorc pe o parte, sting TV-ul iar mintea începe să funcţioneze. Idei, planuri, avânt... şi adorm. Dimineaţa, îmi piere tot cheful, parcă aş mai lenevi. Chiar dacă mai am ideile respective în minte, degeaba; parcă nu mai au acelaşi efect. Şi uite aşa nu mai scriu nimic. Trist, ştiu! Adevărul e că aşa păţesc tot timpul, nu doar cu blogul. Am chef să desenez, ştiu ce, dar având în vedere că nu am motivaţie, mă las pagubaşă şi fac altceva.  De aceea, am căutat ceva concursuri pentru Bloggeri. Nu neaparat pentru a câştiga ci pentru a scrie ceva. Şi iată ca am dat peste SuperBlog 2010 . Aparent, are ceva istorie în rândul concursurilor deoarece este a III-a ediție. Concursul este deschis tuturor posesorilor de blog. Tot ce trebuie făcut este să scrii un articol în care î...

Am fost azi trezită brutal de muzica ce venea din curtea vechii mele şcoli generale. Asta a fost la 8 jumate. Şi bineînţeles ca nu m-am mai pus sa dorm. Oricum a fost tare ciudat ca eu să nu fiu nevoită să merg la deschidere. Şi totuşi vacanţa e gata! Şi eu nu am fost aproape nici unde. Se şi observa de altfel. Făcând o diferenţă cu numărul şi subiectul general al posturilor din vara trecută, se observă lipsa ieşirilor în masă. Dar nu e stres. Imediat reintru şi eu în ritmul de şcoală. Adică depinde de orar. Singurul lucru stresant legat de facultate, momentan, este orarul şi profesorii. Daca aspectele astea sunt în regulă, totul va fi bine! Deşi, având în vedere că e Facultatea de Psihologie, ma aştept ca şi profesorii să fie oameni! We'll see what happens next...

Într-adevăr am câştigat!  Ce? Un weekend la Poiana Braşov pentru două persoane la hotelul Rina Vista ! Include: cazare 2 nopţi, mic dejun, acces gratuit la saună şi acces gratuit  la internet wireless în zonele publice ale hotelului. Cum? Concurs online! Unde? Aici ! Cum? Well, simplu. Nu voi pălăvrăgi mult că nu are nici un sens. Ideea este că s-a lansat a VII-a ediţie constând în acelaşi premiu. Să o iau de la început. Am aflat de toată treaba asta printr-unul din site-urile care prezintă concursurile online care se derulează. Astfel am ajuns la acasa[dot]ro pe forum unde au fost prezentate regulile concursului. Trebuia să răspund la o întrebare şi anume, "Pornind de la informatiile de pe site-ul Rina Hotels , care crezi ca sunt serviciile care nu ar trebui sa lipseasca din oferta unui hotel in care sa-ti petreci vacanta? Motiveaza." Se pare că răspunsul dat de mine a ieşit învingător. Mă pot simţi mândră că am terminat profilul turism la liceu (Colegiul Economic "Part...

Am scăpat oficial de liceu. Mai trebuie să vină rezultatele și GATA! E vacanță în sfârșit! Adică relativ... mai trebuie să rezolv cu faculta, și să văd cum stă treaba concret cu șomajul. Altfel fiind spuse, am chef să beau! Dar nu singură... Sper că voi găsi pe cineva până diseară!