Copiliţă fără minte

Au trecut clipe, zile, perioade, ani. Vor mai trece de zeci de ori mai multe decat au trecut deja. Daca ar fi sa fac un grafic, ar semana cu un EKG al unui om cu aritmie. Indiferent de cate ori va cobori liniuta aia, va urca chiar mai sus decat a fost inainte. Nemuritoare pentru ca oricat rahat a trebuit si va mai trebui sa inghit, tot nu voi face indigestie! Nu sunt o baba sa spun ca "la vremea mea" dar daca stau sa ma gandesc, loviturile primite pana la 24 de ani au fost destul de naspa! Evident ca sunt pe lumea asta persoane care au incasat-o si mai rau de la viata dar despre treaba asta cu cine cat cum si de ce este o alta poveste. Nu pot sa concep faptul ca totul e scris undeva si ca orice ai face pe lumea asta nu conteaza pentru ca oricum se va intampla cum scrie "acolo". Daca ar fi asa, ce rost ar avea? Pentru ce sa ma mai chinui sa fac ceva daca oricum se intampla cum "trebuie". Nu contest faptul ca toate au un scop si ca indiferent ce apare...

Am căutat puţin despre treaba asta şi am observat că lumea se întreabă dacă există. Eu spun că există. În momentul în care ai o nemulţumire şi o exprimi, deja e o critică. Diferenţa e dată de modul de expunere a nemulţumirii. Una e să arunci cu nemulţumiri 99% subiective astfel încât cel care citeşte ce ai tu de spus se dă înapoi că are impresia că îl iei la bataie şi alta e să oferi un feedback util în care spui ce îţi place, menţionezi ce nu îţi convine ţie , eventual ce modificări ai face sau să vi cu un sfat util că poate tu chiar ştii mai bine despre ce este vorba. Toţi ştiu să îşi expună nemulţumirea, chiar şi eu dar cu toate astea, fac tot posibilul să şi argumentez ce mă deranjează. Gândiţi-vă altfel! Un copil face o prostie. Adultul strigă la copil şi acesta plânge. A învăţat ceva? Singurul lucru e că dacă face aia, adultul strigă şi el plânge. De ce strigă, de ce nu e bine? Nimeni nu îi explică cu ce a greşit. Important e că a greşit! Nu contează că e un copil şi habar n...

Tramvaiele sunt o sursă de informaţii şi evenimente extraordinară. De la scene de război la actualitate şi până la sfârşitul lumii, auzi şi aflii tot ce vrei şi ce nu vrei. Câmp social în care găseşti orice categorie umană sau mai puţin. Specii, sunete, mirosuri variate, uneori chiar te dau pe spate. Am auzit multe, spargeri de coduri secrete, poveşti de oameni mari ajunşi muritori de foame etc. Multe. Asta, în schimb, e premieră. Mergeam vineri seara cu tramvaiul, trebuind sa ajung în Calea Aradului, ceea ce presupune schimbarea tramvaiului. În fine, nu asta e important. În primul tramvai, 1R, era şi o ţiganca, mai tânără decât mine care vroia să ajungă şi ea în Calea Aradului dar nu ştia cum. I-am explicat, am zis că merg şi eu până acolo, nu e o problemă. Bun, ajungem la staţia de la Emanuel, şi mergem la staţia cealaltă, aşteptăm, urcăm şi pornim. Îmi zice la un moment dat că ea nu de frig tremură ci de durere. La care eu o întreb ce are. Mi-a povestit apoi că a fugit de la Matern...

A luat-o Mama Natură razna! Temperaturile sar de la -15 grade la +15 grade de pe o zi pe alta, inundaţii ca primăvara, plante de luna aprilie care au înflorit etc. Ceea ce m-a şocat cel mai tare a fost ploaia de aseară. Tunete, fulgere, temperaturi relativ ridicate după o aşa ploaie. Toate astea nu sună prea promiţător. Recunosc, imi place că e mai cald afară şi nu trebuie să ma ascund în casă de frig, dar nu e normal! Pun pariu că zăpadă nu o să mai văd anul ăsta... Probabil va ninge din nou când voi începe şcoala. Că doar aşa a fost tot timpul.