Copiliţă fără minte

Prima zăpadă din iarna asta la Oradea. Nu e cine ştie ce zăpadă, dar fulguieşte mărunt şi des şi a început să se depună pe acoperişuri. E o privelişte frumoasă pentru primele clipe de după trezire. Totuşi, nu ştiu sigur dacă mă bucură treaba asta. La TV s-a anunţat zăpadă abia pe vineri. Pe lângă asta, era bine merci şi fără ea. Pe de altă parte, de 2, 3 zile e foarte frig afară aşadar, dacă aşa stă treaba cu temperaturile, faptul că ninge ar putea potoli puţin firgul. Vom vedea. Sincer, nici nu mă aşteptam să ningă până în ianuarie dar şi atunci, s-ar putea ca asta să fie singura zăpadă din anul 2012 din Oradea. Şi nu mă refer că vine sfârşitul lumii. Sunt curioasă dacă va continua să ningă şi să se depună calumea şi pe jos, iar vor spune şoferii că au fost luaţi prin surprindere? Deja a devenit cliché treaba aia.

Că tot veni vorba de piţigoi în articolul precedent, pe la sate se spune că prevesteşte frigul iernii şi chiar zăpada. În urmă cu o săptămână comentam că e prea cald pentru luna octombrie şi că nu este în regulă iar acuma mă plâng de frig. S-au anunţat zăpezi pe săptămâna care vine. Văzând temperaturi de 25+ grade în octombrie, speram şi mă aşteptam să o ţină tot aşa cel puţin până la mijlocul lunii viitoare. Da, visam! În orice caz, nu mă aşteptam să se răcească aşa brusc. Discutam cu colegele la facultate zilele trecute că anul acesta nu va fi iarna cruntă. Nu vor scădea temperaturile sub 0, hai fie sub 5 grade, în schimb în ianuarie şi februarie o să ne mănânce cancerul. Acuma nu mai ştiu ce să spun. Mie deja mi frig iar azi se presupune că porneşte încălzirea. Aşteptăm şi vedem ce urmează. Nu mai fac predicţii că nu ies bine! Un lucru e cert, însă. Trebuie scoase hainele de iarna de la naftalină. Nu mai e de joacă. Şi am o întrebare: Unde e toamna?

Ieşisem în urmă cu câteva minute pe balcon la aer şi am observat în nucul din curtea casei din faţa blocului un piţigoi. Mi-am adus aminte apoi de o întâmplare hazlie din vară. Eram cu mami să ne uităm de mochetă la Praktiker. Când am ieşit, venind pe jos până la staţia de tramvai, dintr-o dată am fost atacată, la propriu, de o păsărică. Ulterior am aflat că era un piţigoi. A venit dintr-o dată spre mine, ciripea ca toţi dracii şi se dădea cu ciocul şi ghearele la umărul meu. M-am speriat, evident, că nu ştiam ce naiba se întâmplă şi ce are pasărea aia mică cu mine.. Mami a venit lângă mine. M-a lăsat apoi pasărea în pace şi s-a luat de ea. Între timp m-am îndepărtat dar văzând că are altă ţintă, m-am întors şi iar s-a luat de mine. Din reflex, am dat cu mâna după ea şi am nimerit-o. Nu am lovit-o tare dar suficient cât să o dezechilibrez din zbor şi a picat. A rămas acolo pe trotuar. Am luat-o la pas să ne vedem de drum dar mă simţeam prost şi îmi era frică să nu o fi sc...