Copiliţă fără minte

Da... numa acuma. Restanţa m-a ţinut captivă. Bine, să nu exagerăm! Dar mi-a răpit aerul acela de "am scăpat de examene!". Anyway, tot răul înspre bine, măcar am avut ocazia să experimentez sentimentul de restanţier şi ca o impresie generală, a fost mai fain ca la examenul propriu-zis. Dar asta nu înseamnă că îmi fac obicei prost! Şi trecând în revistă experienţa primei sesiuni, concluzii: somnul de 2 ore înaintea examenului este cel mai dulce, stresant, scurt, ameţitor somn. Şi da note mari. Înaintea examenului de istorie am dormit mai bine de 7 ore şi am picat (Acuma am dormit 1 oră jumate şi a ieşit foarte bine). Altă chestie cu cât mă stresez mai mult să învăţ tot şi cat mai bine, cu atât îmi pică subiecte mai uşoare. Dacă stai sa mai repeţi ceva inainte de examen, acolo în faţa sălii de examen, se îngraşă porcul (dar doar pe moment din păcate). Glumă sau nu, e interesantă toată treaba asta. Altfel fiind spuse, vacanţăă... Nu mai este mult din ea, dar este. Pot sta linişt

E sâmbătă și e 4 dimineața. Ar fi cazul să dorm un pic, dar nu am mai scris de mult noutăți iar dacă nu fac asta nici acuma, mai sar peste o idee. Aparent, mi-am făcut obicei să scriu în special când evadez din urban; exact ca în cazul de faţă. Unde altundeva să merg, la Damiş. Adevărul e că nu am mai fost de mult timp. Unul din motive ar fi ăsta, altul că am terminat sesiunea. Aaaa nici că am început-o nu am pomenit... da... mare moment al vieţii de student: PRIMA SESIUNE! Well, am început-o în forţă! Referindu-mă la examenele importante, primul a fost la Istoria Psihologiei şi am dat-o în bară (restanţă). Ce pot să zic, stres, stres, puţin stres şi încă ceva stres = m-am blocat, nimic mai mult. Dar aia nu a fost nimic. Conştientă că urmează examene cu adevărat grele, m-am panicat că nu voi fi în stare şi chestii de genu. Cred că cunoaşteţi sentimentul ăla de neputinţă şi incapacitate şi de "life is too hard for me!" şi etc. Well, nu e plăcut, dar ce să facem... trecem peste