Copiliţă fără minte

Niciodată nu am fost genul de persoană care să spună ce are în minte, oricui, oricând. Tot timpul mi-a fost teamă de ceva. Singurul loc în care pot spune că aveam "tupeu" era în clasele 5-8 în timpul orelor. Atunci nu îmi era frică să ridic mâna pentru că ştiam că ştiu şi eram apreciată pentru asta, de către profesori. Pentru colegi eram doar o tocilară slabă şi urâtă. O ţintă uşoară pentru glume proaste. This is the ugly truth. Remember guys? În fine, poate dacă eram mai "tupeistă" şi le întorceam "favorurile" era altfel. Dar sincer, nu îmi pare rău nicio clipă. So, thanks guys! You helped a lot ! Moving on, ajunsă la liceu unde nimeni nu mă ştia, evident am încercat să schimb placa de la început. Mi-am dat şi eu seama că nu eram ok înainte, dar pentru atunci, era bine. La liceu, nu s-au schimbat multe dar am ajuns la performanţa în care să mă înţeleg cu toţi colegii. Nu în măsura de bff's dar într-atâta încât să nu ajung să am divergenţe mari c...

Dacă este un lucru ce pot spune că urăsc pe lumea asta, e judecata, generalizarea, etichetarea dintre oameni, iar atunci când acest lucru mă are pe mine drept ţintă, mă ia cu palpitaţii. Cititorii mai vechi ştiau că am fost într-o relaţie de lungă durată, menţionând persoana în cauză în câteva articole. Spun că am fost pentru că aşa este. A fost, până la sfârşitul lunii august a.c. mai precis. Ca să fac un rezumat foarte scurt, totul a început în 3 iulie 2008 a durat 4 ani şi s-a încheiat în august 2012. Acuma care e faza cu asta? Păi ăla e baiul că eu am pus capăt şi pe limba multora, mi-am bagat piciorul în 4 ani de zile (asta ca să cenzurez). Ok, stai umpic! Cum adică mi-am băgat piciorul? Bun, nu mă deranja dacă spunea asta o mână de oameni. Dar când o aud de la mult mai mulţi, atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi, plus discuţii în background, deja se schimbă placa. Încă o chestie şi pe asta nici nu o înţeleg! Cum am putut eu să fac aşa ceva şi să trec aşa uşor peste 4 ani...