Copiliţă fără minte

E adevărat ce se spune, şi anume, cu cât creşti, cu atât trece timpul mai repede. Nu sunt singura din an care poate confirma că aceşti 3 ani de zile au trecut extraordinar de repede. Primul semestru al primului an a fost poate cel mai lung. A fost puţin mai dificil cu un stil nou de predare, cu aşteptări de un alt nivel, cu noi oameni, atţt colegii de bănci cât şi profesorii şi multe altele. Într-o parte, eu nu văd ziua de azi ca fiind sfârşitul facultăţii având în vedere ceea ce mă aşteapta în continuare. Cu toate acestea, a fost frumos, a fost destul de reuşit având în vedere ca nu a fost nicio repetiţie, nu am ştiut ce şi cum, nimic. Ţin să menţionez că o felicit pe şefa noastră de promoţie Chichinejdi Teodora pentru modul în care şi-a ales cuvintele. A fost discursul favorit al multor persoane din sală şi a adus un adevărat zâmbet pe feţele noastre cu scurtul rezumat al materiilor predate în aceşti 3 ani de zile! Bravo şi şefei pentru organizare. Multă muncă, ajutor puţin şi eu u...

E trecut de 1 jumate, nu am mai scris de mai bine de o săptămână jumate deci ceva nu puşcă. Dilema se rezolvă simplu: am examen, am de învăţat un subiect pentru care am mai avut parte de vreo 3 tentative şi nici acuma nu intră nimic în cap. Defapt, înţeleg despre ce este vorba, pe moment reţin chiar foarte bine. Aş fi în stare să reproduc după o singură citire dar parcă atunci când mă văd în sala de examen se şterge tot ca un burete şi nu mai sunt în stare să scot nici două propoziţii. Nu e vorba de tocit pentru că înţeleg şi sunt în stare să reproduc în alte cuvinte, nu mot-a-mot ca în curs. Nu am explicaţie. Pentru asta chiar nu am nicio idee. În fine… chef tot nu am de citit/învăţat. Este o vorbă: când ai de învăţat, şi petele de pe pereţi sunt interesante. Aş desena, aş cânta, aş bea, aş sta şi aş colinda noaptea în cimitir ca o cretină de una singură numa sa nu stau în cameră să citesc. Măcar dacă era vară/cald afară să stau pe balcon la aer. Vai ş-amar cât mă pot plânge! Da nu-...

Dacă e test , cei care îmi urmăresc blogul ştiu ce urmează noaptea asta ! Încep să mă simt ca în generală sau liceu. Teste de verificare/evaluare. Mâine între orele 10-12 va fi marele test la Metodologie, grilă cu 15 întrebări. Recunosc, nu am frecventat, am fost doar de două ori la curs şi abia azi am aflat concret din ce dăm. Până la urmă sunt 2 teme, "Planuri de cercetare experimentală" respectiv "Erori clasice care acţionează asupra validităţii interne". La prima vedere sună uşor. Două teme, aa nu e mult. Aha! Numa 66 de pagini! Pentru un test!! Încă nu m-am apucat de citit, deci nu mă pot lega de dificultate că pot fi 66 de pagini banale sau pot fi în halul în care nu înţeleg nimic! Vedem. Abia de acum va urma şi partea de aprofundare. Cafeaua mi-e veşnic loială, muzica merge în surdină, toată lumea doarme deci e linişte => e perfect!

Ei bine, am ajuns şi aici şi sincer să vă spun, când m-am vazut în amfiteatrul plin de studenţi, eu făcând parte dintre ei iar în faţă profesorii cu care urmează să mă confrunt, nu mi-a venitsă cred! E o senzaţie total diferită faţă de cea în care am trecut la gimnaziu sau la liceu. Nu se poate compara! Să vă povestesc pe larg... La ora 10:00 festivitatea de deschidere în sala de sport. A fost invitat şi Bolojan cu prefectul judeţului, patriarhul bisericii ortodoxe şi mai mulţi; nu i-am reţinut pe toţi. Asta a durat o oră, după care era vorba că se merge în  noua bibliotecă a facultăţii pentru a o inaugura. Nu am mai mers. Nici chef nu aveam şi pe lângă asta eram curioasă să îmi văd orarul. Înghesuială mare, am reuşit cumva să îl scriu. Între timp am auzit vorbindu-se că la ora 13:00 studenţii la psihologie se adună în amfiteatru pentru "prima oră de dirigenţie". Ce era să fac, am aşteptat. Ajunşi în sală, a venit decana facultaţii de ştiinţe socio umane, vitoarii noştri prof...

Am fost astăzi pentru prima dată la psihologul şcolii. Intenţionam eu mai demult, dar nu găseam un motiv întemeiat pentru asta. Nu ştiam să îi spun de ce sunt acolo. Apoi a venit la un moment dat la noi în clasă la o oră (anul trecut), şi ne-a întrebat la ce facultate vrem să dăm mai departe. Când i-am spus ca vreau să dau la psihologie, m-a întrebat de ce nu m-am dus până atunci la el sa vorbim... să vadă dacă sunt bună pentru aşa ceva, etc. Mi-am făcut atunci programare la el, dar pe când eram programată, nu era la cabinet iar apoi nu l-am mai vazut prin şcoală, iar dacă l-am vazut, nu am reuşit sa vorbesc cu el să mă programeze. Săptămâna trecută în timpul unei ore de geografie, am stat cu două colege (Cristina şi Adela) pe bancă în curtea şcolii şi, întâmplător, a venit vorba de psihologul şcolii. Aflasem că Adela merge destul de des pe la el, că a ajutat-o mult, îi place etc. Când s-a sunat de pauză, mi-am zis să trec pe la cabinetul lui, poate e acolo şi totodată să ma programez....