Copiliţă fără minte

Am căutat puţin despre treaba asta şi am observat că lumea se întreabă dacă există. Eu spun că există. În momentul în care ai o nemulţumire şi o exprimi, deja e o critică. Diferenţa e dată de modul de expunere a nemulţumirii. Una e să arunci cu nemulţumiri 99% subiective astfel încât cel care citeşte ce ai tu de spus se dă înapoi că are impresia că îl iei la bataie şi alta e să oferi un feedback util în care spui ce îţi place, menţionezi ce nu îţi convine ţie , eventual ce modificări ai face sau să vi cu un sfat util că poate tu chiar ştii mai bine despre ce este vorba. Toţi ştiu să îşi expună nemulţumirea, chiar şi eu dar cu toate astea, fac tot posibilul să şi argumentez ce mă deranjează. Gândiţi-vă altfel! Un copil face o prostie. Adultul strigă la copil şi acesta plânge. A învăţat ceva? Singurul lucru e că dacă face aia, adultul strigă şi el plânge. De ce strigă, de ce nu e bine? Nimeni nu îi explică cu ce a greşit. Important e că a greşit! Nu contează că e un copil şi habar n...

Dacă este un lucru ce pot spune că urăsc pe lumea asta, e judecata, generalizarea, etichetarea dintre oameni, iar atunci când acest lucru mă are pe mine drept ţintă, mă ia cu palpitaţii. Cititorii mai vechi ştiau că am fost într-o relaţie de lungă durată, menţionând persoana în cauză în câteva articole. Spun că am fost pentru că aşa este. A fost, până la sfârşitul lunii august a.c. mai precis. Ca să fac un rezumat foarte scurt, totul a început în 3 iulie 2008 a durat 4 ani şi s-a încheiat în august 2012. Acuma care e faza cu asta? Păi ăla e baiul că eu am pus capăt şi pe limba multora, mi-am bagat piciorul în 4 ani de zile (asta ca să cenzurez). Ok, stai umpic! Cum adică mi-am băgat piciorul? Bun, nu mă deranja dacă spunea asta o mână de oameni. Dar când o aud de la mult mai mulţi, atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi, plus discuţii în background, deja se schimbă placa. Încă o chestie şi pe asta nici nu o înţeleg! Cum am putut eu să fac aşa ceva şi să trec aşa uşor peste 4 ani...