Copiliţă fără minte

Am căutat puţin despre treaba asta şi am observat că lumea se întreabă dacă există. Eu spun că există. În momentul în care ai o nemulţumire şi o exprimi, deja e o critică. Diferenţa e dată de modul de expunere a nemulţumirii. Una e să arunci cu nemulţumiri 99% subiective astfel încât cel care citeşte ce ai tu de spus se dă înapoi că are impresia că îl iei la bataie şi alta e să oferi un feedback util în care spui ce îţi place, menţionezi ce nu îţi convine ţie , eventual ce modificări ai face sau să vi cu un sfat util că poate tu chiar ştii mai bine despre ce este vorba. Toţi ştiu să îşi expună nemulţumirea, chiar şi eu dar cu toate astea, fac tot posibilul să şi argumentez ce mă deranjează. Gândiţi-vă altfel! Un copil face o prostie. Adultul strigă la copil şi acesta plânge. A învăţat ceva? Singurul lucru e că dacă face aia, adultul strigă şi el plânge. De ce strigă, de ce nu e bine? Nimeni nu îi explică cu ce a greşit. Important e că a greşit! Nu contează că e un copil şi habar n...

Lumea a fost, este şi va fi veşnic nemulţumită. Tot timpul se va sătura de ceea ce are şi va dor altceva sau, şi mai rău, doar va dori ceea ce nu are. Lăsând asta la o parte, de altceva vreau să mă leg. Lumea e într-o continuă schimbare . E logic. Evoluăm . Ajungem în anumite puncte când ne dăm seama că ceva nu e ok. Ceva nu merge bine, Nu ne simţim bine, nu ne convine situaţia în care ne aflăm. Degeaba încercăm să aflăm cum am ajuns acolo că de multe ori răspunsul este "de prost ce am fost". Unii se conformează alţii vor să se schimbe. Acuma, ce mă scoate din sărite, este chestia aia că vrei să te schimbi, dar nu faci nimic în privinţa asta. Aştepţi mană cerească, mesaj de la sfinţi, naiba ştie ce aştepţi. Imbold! Păi măi oameni buni. Imboldul ar trebui să fie însăşi dorinţa de schimbare. Acuma depinde cât de tare vrei asta. Daca vrei ceva, stai şi în cap să obţii. Dacă nu te strofoci prea tare înseamnă că nu vrei. Sau că e ok şi aşa, că te descurci cumva. Păi nu e b...