Copiliţă fără minte

Dacă o luăm mot-a-mot, vă gândiţi la prostii. Ei bine dacă sărăcia nu se referă la bani? Dacă furtul nu se referă la a baga mâna la altu' în buzunar sau a prejudicia pe cineva? Să traduc, mă refer la sărăcie în ceea ce priveşte inspiraţia atât la scris cât şi la desen. Din luna august a.c., în timp ce eram la Voineasa, am început să desenez. Pur şi simplu mi-a venit. Eram într-un loc liniştit, pădure, munţi. După ce am venit acasă, am rămas singură, timp liber mult mai mult, stare de spirit total nouă în ultimii 4 ani de zile, m-am apucat de desenat. Cel puţin un desen pe zi. După puţin timp, am început să cunosc oameni. O simplă schimbare a statusului de la facebook, îţi poate schimba viaţa! :)) Exagerez şi eu, dar nu prea tare. În fine, ideea e că am dat peste oameni în aşa măsură în care mi-a revenit cheful de scris pe blog. Şi se observă şi diferenţa dintre frecvenţa cu care scriu acuma si cea cu care scriam înainte. Înainte nu scriam mult pentru că nu ştiam ce, ...

Cred că toată lumea are un loc, o activitate sau un moment din zi când se poate linişti, gândi, poate analiza situaţii etc. Ei bine, în cazul meu, această oază de linişte este balconul de la camera mea, noaptea după ce trece de ora 12. Dacă este prezentă şi o ţigară, totul e perfect. De cele mai multe ori, în perioada aia îmi vin cele mai bune idei sau, foarte rar, mi se mai pun în ordine unele gânduri. Fiind gălăgie mare în mintea mea, e cam dificil. În fine. Mi groază că vine iarna iar statul pe balcon nu va mai fi o plăcere şi o oază de linişte ci o combina frigorifică. Aşa că trebuie să gasesc altceva. Nu vă gândiţi la idei măreţe. Simple idei de ce sa fac, ce să desenez, la ce să mă uit, mai nou imi vin în minte modele de huse pentru telefon. Toată partea negativă în treaba asta e că am chef sa pun în aplicare ceea ce imi vine în minte, exact atâta cât stau afara. Cum intru în cameră, parcă îmi dă cineva cu parul în cap. Mă pun pe scaun în faţa laptop-ului şi încep să veg...