Copiliţă fără minte

E adevărat ce se spune, şi anume, cu cât creşti, cu atât trece timpul mai repede. Nu sunt singura din an care poate confirma că aceşti 3 ani de zile au trecut extraordinar de repede. Primul semestru al primului an a fost poate cel mai lung. A fost puţin mai dificil cu un stil nou de predare, cu aşteptări de un alt nivel, cu noi oameni, atţt colegii de bănci cât şi profesorii şi multe altele. Într-o parte, eu nu văd ziua de azi ca fiind sfârşitul facultăţii având în vedere ceea ce mă aşteapta în continuare. Cu toate acestea, a fost frumos, a fost destul de reuşit având în vedere ca nu a fost nicio repetiţie, nu am ştiut ce şi cum, nimic. Ţin să menţionez că o felicit pe şefa noastră de promoţie Chichinejdi Teodora pentru modul în care şi-a ales cuvintele. A fost discursul favorit al multor persoane din sală şi a adus un adevărat zâmbet pe feţele noastre cu scurtul rezumat al materiilor predate în aceşti 3 ani de zile! Bravo şi şefei pentru organizare. Multă muncă, ajutor puţin şi eu u...

Primii ani din viaţa mea au fost la ţară (Săcuieni) şi nici nu aveţi idee cât mă bucur. Unii copii din ziua de azi nici măcar nu ştiu că o găina are pene iar culorile naturale ale vacii sunt maro, negru şi alb. Găina nu are pungă pe ea iar vaca nu este mov. Să nu mai vorbesc de imunitate. Deşi mâncam imediat ce termina plăcintuţele de noroi, fără să mă spal neaparat pe mâini, nu am păţit în viaţa mea nimic pe cale bacteriană; nici atunci, nici acum. Nu mai ţin minte foarte multe, dar când văd vechile fotografii de pe vremea aceea, îmi revin câteva imagini. Eram o gaşcă mare de copii din aceeaşi generaţie. Diferenţe de maxim 2, 3 ani între noi. Cele mai bune prietene din vremea aceea erau două surori care locuiau chiar în casa vecină, Flavia şi Diana. La început, evident erau jocurile copilăriei. Tupu, mâţa, jocuri în noroi, bălăceala din bălţile formate de ploile alea torenţiale de vară. Ca la ţară, ce mai. Era plictisitor aici la oraş iar acolo aveam ce face. Nu exista zi să mă p...

Lupta dintre generaţii a existat din totdeauna şi va continua să existe. În special când vine vorba de percepţia copiilor vs. perceţia părinţilor. Cum văd copiii o situaţie şi cum ştiu părinţii că e defapt, dând vina pe experienţă dar ignorând faptul că lucrurile se schimbă. O luptă mult mai mare însă, un adevărat război se poartă între generaţiile muzicale iar în ultima vreme  a intrat in luptă şi problema nivelului IQ al actualilor care pare a fi într-o scădere dramatică. Generaţia mea, anii '90 dă în cap ăstora de acuma că sunt tot mai proşti. Cei din anii '70, '80 ne-au dat în cap nou că am stricat muzica dar le-a trecut când am intrat in anii '00. Părinţii noştrii, anii '50, '60 au sărit peste '70 '80, s-au legat direct de '90 şi evident în continuare de '00. Mi se pare mie, sau de la venirea anului 2000, s-au cam dat toate peste cap. Vizibil! Poate e doar părerea mea, dar eu aşa văd. De când cu 2000 s-au accelerat stricăciunile. ...