Copiliţă fără minte

O persoană angajată emoţional într-o relaţie care calcă strâmb la un moment dat va spune automat că îi pare rău şi că s-a întâmplat din greşeală. Că îi pare rău şi că nu se va repeta. Ei bine, prostii. Poate că îi va părea rău dar nu a fost o greşeală, şi 90% se va repeta. Iar părerea de rău iese din faptul că a fost prins sau prinsă. Deci, practic, nu îi pare rău că a înşelat ci că a fost prins. A-ţi înşela partenerul nu este o greşeală ci o alegere. Înşeli pentru că vrei. Atâta timp cât eşti conştient, nu e o greşeală. Suferi de ceva psihic sau eşti beat de nu mai ştii de tine, ok. Dar şi dacă eşti beat, când ajungi la stadiul că nu mai ştii de tine, nici nu mai eşti în stare sa faci nimic. Deci se exclude şi asta! Nu poţi afirma că s-a întâmplat dintr-o greşeală. În timp ce ăla/aia se urcă pe tine sau invers, eşti conştient că ai o relaţie şi eşti conştient că prin ceea ce faci îl/o înşeli. Deci nu poţi spune că s-a întâmplat din greşeală. Aşa ai vrut! Nu poţi da vina nici pe cee...

Tramvaiele sunt o sursă de informaţii şi evenimente extraordinară. De la scene de război la actualitate şi până la sfârşitul lumii, auzi şi aflii tot ce vrei şi ce nu vrei. Câmp social în care găseşti orice categorie umană sau mai puţin. Specii, sunete, mirosuri variate, uneori chiar te dau pe spate. Am auzit multe, spargeri de coduri secrete, poveşti de oameni mari ajunşi muritori de foame etc. Multe. Asta, în schimb, e premieră. Mergeam vineri seara cu tramvaiul, trebuind sa ajung în Calea Aradului, ceea ce presupune schimbarea tramvaiului. În fine, nu asta e important. În primul tramvai, 1R, era şi o ţiganca, mai tânără decât mine care vroia să ajungă şi ea în Calea Aradului dar nu ştia cum. I-am explicat, am zis că merg şi eu până acolo, nu e o problemă. Bun, ajungem la staţia de la Emanuel, şi mergem la staţia cealaltă, aşteptăm, urcăm şi pornim. Îmi zice la un moment dat că ea nu de frig tremură ci de durere. La care eu o întreb ce are. Mi-a povestit apoi că a fugit de la Matern...

Adaptare sau prefăcătorie ? Tu ce măşti porţi? Câte ai? De ce? Toată lumea aleargă după integrare într-un grup social sau mai multe. Toată lumea se chinuie să se integreze. Cum îşi alege lumea grupul? Unii după popularitate crezând că astfel vor ajunge şi ei asemenea, aici fiind vorba de interese alţii în funcţie de afinităţi. Desigur, omul e o fiinţă socială şi doreşte cât mai multe relaţii. Astfel doreşte să facă parte din mai multe grupuri. Dar dacă grupurile nu au similarităţi? Dacă grupurile nu se înţeleg între ele? Tu le vrei pe ambele. Ca să te accepte, trebuie să fii ca ei. Dacă sunt diametral opuse, ce faci? Nu te poţi împărţi în două. În oricare ai fii, eşti ca ei. Şi atunci care eşti tu? Cine eşti? Dar când vine vorba de mult mai multe grupuri pentru că viaţa ta e mult mai complexă. Exemplu: Grupul de acasa - familia Grupul de la job/facultate/şcoală - colegii Grupul de prieteni - aici luăm ca întreg, ca o gaşcă Grupul online - persoane cu care comunici onli...