Copiliţă fără minte

Salutare dragi rataciti. Se pare ca blogul asta e ca dependenta de tigari. Te antrenezi din rasputeri sa te lasi de fumat pentru ca nu iti aduce niciun beneficiu, esti ferm convins ca e degeaba, iti consma resurse, timp iar la final de zi cand tragi linie si esti pe minus. Te ambitionezi, pui tigara jos si zici ca aia e ultima; apoi, te trezesti dupa o perioada de timp si realizezi ca mai vrei o tigara si iar te apuci de fumat. Am tot postat. Intr-o vreme am deschis subiecte regulat, lumea intra, interactiona, am cunoscut oameni faini, bloggeri mai experimentati sau nu decat mine si era placut. In aceeasi perioada de inceput era fun, si ma simteam foarte bine cand vedeam ca bloguri apare in primele rezultate google daca se tasta "copilita fara minte". Am ramas usor surprinsa sa vad ca si acuma, dupa atata timp si inactivitate, inca sunt pe prima pagina. Fiind titlu de cantec, tabulaturile au castigat teren dar si asa, sa vad ca a ramas pe prima pagina este surprinzator. ...

Niciodată nu am fost genul de persoană care să spună ce are în minte, oricui, oricând. Tot timpul mi-a fost teamă de ceva. Singurul loc în care pot spune că aveam "tupeu" era în clasele 5-8 în timpul orelor. Atunci nu îmi era frică să ridic mâna pentru că ştiam că ştiu şi eram apreciată pentru asta, de către profesori. Pentru colegi eram doar o tocilară slabă şi urâtă. O ţintă uşoară pentru glume proaste. This is the ugly truth. Remember guys? În fine, poate dacă eram mai "tupeistă" şi le întorceam "favorurile" era altfel. Dar sincer, nu îmi pare rău nicio clipă. So, thanks guys! You helped a lot ! Moving on, ajunsă la liceu unde nimeni nu mă ştia, evident am încercat să schimb placa de la început. Mi-am dat şi eu seama că nu eram ok înainte, dar pentru atunci, era bine. La liceu, nu s-au schimbat multe dar am ajuns la performanţa în care să mă înţeleg cu toţi colegii. Nu în măsura de bff's dar într-atâta încât să nu ajung să am divergenţe mari c...