Copiliţă fără minte

Vorbeam acum cu cineva de diverse chestii şi am ajuns la faptul că îmi place natura. M-a apucat un dor de ducă de numa. Şi când mă gândesc că săptămâna viitoare vine zăpada începe să mă ia cu dispoziţii depresive. Tocmai de aceea, prefer un mic exerciţiu de vizualizare a unui "happy place" made just for me. E atât de banal, dar pentru mine e Raiul pe pământ. Nu le am eu cu descrierile dar încercaţi aşa: Soare puternic, cer senin, câţiva norişori pufoşi de un alb strălucitor şi multe păsărele care ciripesc vesele. Înconjurată de munţi împăduriţi până la refuz. Jur împrejur doar iarba bogată de un verde crud. Pe ici colo câte o floricică sălbatică şi un smoc de frăguţe coapte şi dulci. Pârâul limpede curge puţin agitat scoţând un sunet perfect armonizat cu întreaga natură. Cortul plasat în iarba deasă, undeva între pădure şi pârâu. Vatra de foc imprejmuită cu pietre mari. Izolirul pus pe iarba langă apă să îi aud bine clipocitul, în aşa fel încât stând înti...

Am ajuns acasă joi, dar m-am simţit mult prea obosită să fiu în stare de ceva (scris). Începutul a fost genial! Am mers mai repede la locul de întâlnire ca să am timp să îmi iau izolirul de la sediu. Mafi s-a dus după el pentru că eu am trecut pe la ceva magazin, dar ghici: l-a uitat! Nu ar fi fost o problema prea mare, dar cheia a lasat-o înăuntru iar lacatul l-a închis din-afară. După jumătate de oră s-a rezolvat şi asta. A venit tanti Ely. Drumul a fost criminal, fiind în construcţie din Pietroasa. Am ajuns, ne-am instalat, am luat o bere şi ne-am pus la carţi. Aşa ca de bun venit, Glăvoiu' ne-a bucurat cu o grindină. S-a liniştit şi ploaia şi ne-am plimbat până în Poiana Ponor, că aşa se obişnuieşte în prima zi. Seara la foc am cântat de a răsunat tot Glăvoiu'... am trecut pe repertoriul anilor '90, cântecelor pentru grădi şi clasa I şi altor capodopere muzicale. A doua zi (joi) Planul a fost să mergem la Cetăţile Ponorului, că aşa se obişnuieşte a doua zi. U...

Urmează al doilea Padiş şi devin tot mai nerăbdătoare. Dintre toate locurile de mers cu cortul la munte, Padiş este cel mai grozav. Nu pot concepe plictiseala dacă vremea este bună. Suntem în jur de 27 de capete, am rezolvat 2 microbuze (sau microbuse... sincer nu stiu cum e corect) şi sper să ajungem bine. Sunt un pic sceptică pentru că drumul din Pietroasa sau din Boga până în Glăvoi e groaznic. Iar dacă şoferul ne lasă într-una din cele două, scurt pe doi am belit-o. În cazul meu, 3-4 ocupă conservele şi restul mâncării. Nu e neaparat vorba de volum, dar greutatea mă omoară. În fine, să fim optimişti. Parcă văd că nu o să prea dorm la noapte... aşa e de fiecare dată. So... see ya!!

'Ajunsăi şi io pă Boi!' Acuma în 19-21 l.c. am fost pe Valea Boiului, a 'ţ'-a tentativă, în sfârşit reuşită. Doar 4 persoane, 2 corturi, 3 zile, maraton de cărţi. Am încercat să ajungem la o poiană mărişoară mai sus de cascadă, dar oile au fost un motiv să nu stăm acolo, şi am ajuns să campăm înainte de cascadă (la vreo 50 de metri, sau nici atât). Marţi, vreme bună, soare, un pic obosiţi, moleşiţi de la oboseală, am facut un mini baraj din pietre pe vale, iniţial pentru a ne putea ţine conservele şi sticlele de căldură la rece. Cum evolua treaba, a devenit un adevărat proiect ingineresc. ''Canalele'' construite ulterior, au fost numai bune pentru navigarea bărcilor şi vapoarelor din ziar. Seara vreme bună, partide de cărţi, mâncare şi somn. Miercuri, trezirea pe la 11. Pe la 1 ploaie torenţială până la ora 7 seara. Între timp, maraton de Whist şi Hearts. Distracţia serii, foc dupa ploaie cu lemne îmbibate în apă şi hârtie umedă. Noroc cu răşina şi creng...

Trebuia să amintesc de asta şi înainte să se întâmple, dar măcar vă las cu impresiile. S-a încheiat prima ediţie a Festivalului Vara Verde . Ateliere de creaţie pentru copii, desene pe asfalt, confecţionări de zmee, toate acestea la Orăşelul Copiilor. La Cetatea Oradea s-au proiectat filme cu tema "Aventură în Natură", ne-am uitat la stele şi planete prin telescop şi s-a cântat la chitara în Sala Roşie. La Podul de lângă pizzeria The Bridge/Podul Pietonal/Podul de la nuiele/Podul Intelectualilor şi câte denumiri o mai avea, s-a ţinut tiroliana. Coarda a fost trasă de pe la mijlocul podului, până la un pom de pe malul stang al Crişului, având aproximativ 30m. De echipare şi asigurare s-au ocupat cei de la Salvamont. Acuma m-am dat şi eu prima dată, şi pot spune că aş putea face asta o zi întreagă fără să mă satur, la fel ca şi TSA-ul (în copac - că veni vorba, aş vrea să cobor şi în peşteră/aven pe coardă... poate va fi şi aia o data). Per ansamblu, pot spune că festivalul a a...

Toată gaşca a plecat la concurs şi eu am rămas blocată. E chiar naşpa situaţia, dar de data asta nu aveam cum să fac să merg. Vineri examen, luni examen, concursul e de vineri până duminica iar acolo nu avea nici timp, nici chef şi era aiurea să ma plimb cu cursurile după mine. În concluzie, am rămas acasa! Dar nu e bai, că încerc să merg la anul. Faza e că de data asta se mergea cu autocarul până în Munţii Codru Moma. Unu că e departe, Doi că zona e foarte faină şi merită vazută şi trei că cine ştie când mai am ocazia să ajung acolo. Concluzie, sunt blocată!

Dacă mai ţineţi minte de anul trecut, au mai existat tentative de mers pe Valea Boiului şi de fiecare dată am ajuns să urcăm la Damiş. Scopul plecării era să facem un miniTSA în ceva copac. Vremea fiind mai mult ploioasă decât plăcută, am hotărât că decât să ne murăm 3 zile în cort, mai bine urcăm la Damiş şi putem face şi acolo TSA in frasin. Ei bine, duminică, înainte să venim spre casă toţi am votat că a fost foarte reuşit weekend-ul. TSA-ul a fost grozav deşi îl resimt la cele mai înalte cote (piciorul drept e praf, mâinele parcă nu sunt ale mele) dar cu toată febra musculară, aş mai urca o dată. Şi încă ceva... dacă pic examenul de mâine, pot spune că a meritat!

E sâmbătă și e 4 dimineața. Ar fi cazul să dorm un pic, dar nu am mai scris de mult noutăți iar dacă nu fac asta nici acuma, mai sar peste o idee. Aparent, mi-am făcut obicei să scriu în special când evadez din urban; exact ca în cazul de faţă. Unde altundeva să merg, la Damiş. Adevărul e că nu am mai fost de mult timp. Unul din motive ar fi ăsta, altul că am terminat sesiunea. Aaaa nici că am început-o nu am pomenit... da... mare moment al vieţii de student: PRIMA SESIUNE! Well, am început-o în forţă! Referindu-mă la examenele importante, primul a fost la Istoria Psihologiei şi am dat-o în bară (restanţă). Ce pot să zic, stres, stres, puţin stres şi încă ceva stres = m-am blocat, nimic mai mult. Dar aia nu a fost nimic. Conştientă că urmează examene cu adevărat grele, m-am panicat că nu voi fi în stare şi chestii de genu. Cred că cunoaşteţi sentimentul ăla de neputinţă şi incapacitate şi de "life is too hard for me!" şi etc. Well, nu e plăcut, dar ce să facem... trecem peste...

După multă vreme, evident, am reuşit să mai ies şi eu din oraşul ăsta puturos şi gri. Totul a început în Chanson la cafea. De la Arieşeni-ul din septembrie (de care nu am adus vorba pe aici şi nu mai ştiu de ce) nu am mai ajuns pe nici unde aşa pe mai multe zile; şi sincer chiar îmi era dor sa iau o pauză de la blocuri. Ideea principală a fost să mergem cu trenul de vineri după masa până în halta Stâna de Vale, mărşăluim până la Coada Lacului (la cabană la Ralu cam la 8 km de barajul Leş). Sâmbătă să facem un traseu scurt, o plimbare până la lac, la cascadă sau orice alt loc interesant. Duminică aveam de gând să mărşăluim din nou până în Bratca (traseu pe Valea Brătcuţei). Ce s-a întâmplat defapt... Sâmbătă, a inceput conform planului până am ajuns prin Bulz de unde am dat peste nişte tipi de treaba care au zis că ne duc până în Remeţi. Foarte bine! Având în vedere că era întuneric, pe drum, nimic de văzut, frig şi ceaţă, plimbarea nu a fost atât de palpitantă pe cat credeam iniţial. A...

Într-adevăr am câştigat!  Ce? Un weekend la Poiana Braşov pentru două persoane la hotelul Rina Vista ! Include: cazare 2 nopţi, mic dejun, acces gratuit la saună şi acces gratuit  la internet wireless în zonele publice ale hotelului. Cum? Concurs online! Unde? Aici ! Cum? Well, simplu. Nu voi pălăvrăgi mult că nu are nici un sens. Ideea este că s-a lansat a VII-a ediţie constând în acelaşi premiu. Să o iau de la început. Am aflat de toată treaba asta printr-unul din site-urile care prezintă concursurile online care se derulează. Astfel am ajuns la acasa[dot]ro pe forum unde au fost prezentate regulile concursului. Trebuia să răspund la o întrebare şi anume, "Pornind de la informatiile de pe site-ul Rina Hotels , care crezi ca sunt serviciile care nu ar trebui sa lipseasca din oferta unui hotel in care sa-ti petreci vacanta? Motiveaza." Se pare că răspunsul dat de mine a ieşit învingător. Mă pot simţi mândră că am terminat profilul turism la liceu (Colegiul Economic "Part...

Încă o zi și plec din nou (nu că ar fi ceva nou, mai ales în ultima vreme). Anual se organizează în zonele Munților Trascău , concursul Perpedes de către Albamont . Este asemănător cu Ecotura de la noi pentru elevii de liceu din Bihor, doar că la un nivel mai „avansat” și anume, lupta se dă între ONG-urile din toată țara. Este prima dată când particip la așa ceva și bineînțeles abia aștept! De când am ajuns la ECOTOP , am ajutat la organizarea a 3 Ecochallenge -uri si 2 Ecoturi (anul acesta urmează a 3a Ecotură) dar niciodată nu am fost pusă în postura de participant. Acuma am ajuns să o fac și pe asta! Concursul constă într-un traseu marcat, probă de orientare cu busola, probă artistică, cățărare, speologie și seri sociale (cine cunoaște, știe de ce am evidențiat... dar așa ceva nu se dă pe post)! Având în vedere că mergem cupersonalul până în Cluj, si facem undeva la 4 ore jumate, cred că avem timp să ne gândim și la ceva artistic. Duc și chitara, avem cu ce omorî timpul... Deși m...

A luat-o Mama Natură razna! Temperaturile sar de la -15 grade la +15 grade de pe o zi pe alta, inundaţii ca primăvara, plante de luna aprilie care au înflorit etc. Ceea ce m-a şocat cel mai tare a fost ploaia de aseară. Tunete, fulgere, temperaturi relativ ridicate după o aşa ploaie. Toate astea nu sună prea promiţător. Recunosc, imi place că e mai cald afară şi nu trebuie să ma ascund în casă de frig, dar nu e normal! Pun pariu că zăpadă nu o să mai văd anul ăsta... Probabil va ninge din nou când voi începe şcoala. Că doar aşa a fost tot timpul.

Doamne ajută, PLEC!! Fără prea multe vorbe (sunt pe fugă, e târziu), mâine mergem la Damiş. Tabăra de lucru!! Habar nu am ce avem până la urmă de făcut. Vom vedea... Ce nu vreau să lăsăm deoparte, vreau să facem TSA. Can't wait!!

Cred că am stat destul acasă. De când am venit din tabăra de redacţie, nimic... Se şi simte. Plictiseală, căldură sufocantă noaptea, betoane încinse etc. Ei bine, gata! Iar fug!! Plec mâine în Padiş până în 1 august, când urcăm în Arieşeni la Ralu . Abia aştept, deci mă apuc de făcut bagaje.

ECOTOP Oradea va relansa ziarul " Verde-n faţă " şi cu această ocazie s-a organizat o tabără de redacţie la Damiş (6-12 iulie). Voi omite unele amănunte din anumite motive... deci nu prea am ce povesti. A fost ok în mare parte. Axi ne-a ţinut un curs de scriere de proiecte, după care pe echipe am conceput câte un proiect. Finanţarea a fost o sticlă de vin pe care a câştigat-o echipa în care eram şi eu. Am discutat şi despre ECOTOP în mare parte. O mică teorie importantă referitor la ecologie , ce înseamnă, cum este perceput şi cum ar trebui să se perceapă. Despre asta voi posta în perioada urmatoare pentru că tind să cred că TREBUIE să lămuresc unele chestii. Vroiam mai multe excursii, trasee pe care nu am fost, dar din pacate nu s-au ţinut. E drept că în penultima zi a mers Cristi cu câţiva pe ceva traseu, dar îmi era prea lene să mă trezesc devreme. Din păcate... Au fost şi evenimente nefericite (!) dar nu intru in detalii. Şi cam atât despre asta... Off topic : Eu cu M...

Exact!! Cică... Când am fost in Ungaria , mulţi au mers pe Valea Boiului . Acolo erau planurile defapt. Şi cum am fost plecată, am zis că vreau şi eu. Ne-am strans 10 peroane şi vineri ne-am luat la drum. Toate bune şi frumoase. Am ajuns în gară, vreme relativ ok. În Bratca , ce să mai... ploaie torenţială!! Eu şi cu chitara, atâta imi lipsea să se ude. Noroc că husa e cât de cât impermeabilă. Am hotărât atunci că nu mai mergem pe Boi că dacă va fi vreme din aia, va fi de-a dreptul "minunat". Aşa că am hotărât să urcăm la Damiş . Am stat în gară până a reuşit Mafi să dea de Aldo, care era la casă deja şi a venit după noi cu maşina. Am mers noi fetele şi am dus bagajele, iar baieţii pe jos! Având în vedere că am pornit-o cu corturile, de ce să stricăm asta. Le-am ridicat în curte! Bineînteles, vremea nu a ţinut cu noi. A plouat aproape non stop! Sâmbătă pe la 12, am plecat pe traseu până la Peştera Moanei . A început să picure un pic dar s-a oprit repede. A fost lumea să vadă...

Am iesit si eu pentru prima data in afara granitei si pot spune ca am ramas placut impresionata. E drept ca nu am fost departe. Am fost cazati in Békéscsaba la hostel, care era defapt "camin" pentru studenti. Totul a fost ok, mai putin faptul ca a fost un program prea strict. Am vizitat o gramada de parcuri din localitate si din imprejurimi. Nu am nimic impotriva, dar chiar era nevoie sa povesteasca nu stiu cat despre fiecare... Mie si nu numai ne ajungea sa privim, sa stam si gata... plus ca nici nu intelegeam. Ne traducea pe acolo tanti Elly si Mafi, dar totusi... Mi-au placut in schimb centrele de vizitare care aveau tot felul de ateliere pentru copii. Au facut lucruri chiar dragute si ne-au dat idei si noua! In ultima zi am vizitat cetatea de la Gyula , foarte frumoasa si pusa la punct si ceva castel la care mia-u placut mult camerele cu animale impaiate. Foarte bine intretinute! In timpul liber ne-am plimbat prin oras. Am vizitat cateva baruri... o bere o vorba... Am ju...

Ei bine, am ajuns acasa si ma duc din nou. Pana la urma a dat semne de viata aia din Ungaria si mergem acolo ca vorba aia, cand mai meri cu toate asigurate peste granita! Cu Valea Boiului , nu se stie nimic concret. Cica numa Mafi stie drumul pana la locul de campare si Alex, dar amandoi vin in Ungaria. E vorba ca se amana cu o saptamana, si chiar sper asta. Vreau sa merg si acolo. Vom fi multi, vin si cativa de la Ecotura si e super fain locul!! Dar vorbim noi miercuri la sedinta si clarificam tot... Cate ceva de Bulz , a fost foarte reusita iesirea. Am fost doar eu, Mafi si Tomi, dar ne-am simtit foarte bine. Am stat la povesti, am ras bine, din pacate Tomi a stat doar pana sambata seara pentru ca a avut de invatat pentru faculta. Dar cum orice parte negativa, are si una pozitiva... si anume am ramas singura cu Mafi! Cand am ajuns a plouat un pic si ne-am ridicat corturile pe ploaie, dar a trecut repede. Apoi au cautat baietii lemne, am facut foc, am povestit, am facut poze (ne treb...

Mna... s-a incheiat si a X-a editie a ECOTURII . Trist, dar nu avem ce face. Totusi, sa incep cu inceputul... Bagaj greu, trezire devreme, ajuns in gara, tren, ajuns la Bratca, cafea, MARŞ! Am sperat ca o sa treaca ceva masina dispusa sa ne duca pana sus in Damis , dar au trecut in jur de 10 si degeaba. Intr-un final am ajuns, ne-am instalat pe terasa, am vizitat casa ca eu nu o vazusem de cand s-a pus sura la punct si ne-am pus sa halim. Ultima destinatie din zi, locul de campare. Un platou imens, iarba vrede, lemne de foc la greu, padurea aproape, valea la 10 minute. Ne-am instalat corturile, am adunat lemne de foc, am facut vatra si ne-am pus la povesti langa niste bere si palinca (facuta de noi la Damis din mere). Din pacate la 9 a inceput sa picuresi ne-am bagat la corturi. Eram si obositi, nici vremea nu tinea cu noi, dar in rest a iesit chiar OK. A doua zi, am stat singura o vreme... Mafi cu Alex au mers sa marcheze traseul. Pe la 6 si ceva au pornit spre Damis, sa ajute la cara...

ECOTOP si Clubul de mediu a organizat azi o excursie in Defileul Crisului. Ideea a fost sa mai cunoastem lume noua, sa mai atragem oameni noi in organizatie, sa ne facem noi prieteni. Si pot spune cu convingere ca a avut un real succes!! Am avut 10 persoane cu care ne-am plimbat, ne-am jucat, si speram sa tinem legatura si sa ni se alature! Am pornit din Oradea cu trenul de Cluj Napoca de la ora 7:40. Pe la 8:50 am ajuns in Halta Vadu Crisului. Am mers pe versantul drept, defapt ne-am plimbat, am admirat peisajul de pe belvederi, in special de pe "stanca cu cruce". La prima belvedere, am facut un joc de ice-breaker si anume "Eu sunt... si-mi place sa...", astfel, am aflat cum ii cheama pe fiecare si ce le place sa faca (dupa cum reiese si din numele jocului). Ne-am continuat drumul, pauze (si de masa), odihna, povesti etc. In padure, unde am gasit teren mai drept, am facut doua jocuri: Tanti Rozi si incalcita in doua moduri, din care una nu ne-a iesit... adica nu am...