Copiliţă fără minte

Imi vine greu sa cred ca nu sunt buna la un lucru pe care il fac de ceva vreme si a inceput sa imi intre in reflex, dar uite ca se poate. Vorbesc despre munca pe care o am (casiera la Real 2 Episcopia). Imi place ce fac si nu e deloc greu dar cand ajungi sa bagi cel mai mare minus din istoria casierelor de acolo, ceva nu e in regula. De multe ori stau prost cu concentrarea si in ciuda faptului ca nu imi permit luxul de a fi aeriana, nu prea ii pot comanda capului gol, "fara minte" sa fie pe sistem ca... "n-am cu cine"... daca nu poate, nu poate. Poate parea ciudat dar imi consider de multe ori creierul ca fiind o entitate independenta. Dar despre asta este o intreaga filosofie si nu despre asta e vorba. Revenind, am ajuns la concluzia ca caseria nu e de mine avand in vedere ca am ceva minus la activ. Nu e neaparat tragedie, dar nu imi permit luxul de a scoate bani din buzunar ori de cate ori creierul meu da o tura prin lumea lui si ma ignora total. In sfarsit, m...

Buna dimineata, lume! cu fata mea de dimineata, asa sa radeti putin. Tin sa va anunt ca de mai bine de jumatate de an nu mai am laptop, pc, implicit am dus lipsa de conexiune normala la internet. Cu toate astea, eram conectata pe vechiul facebook de pe telefon (Nokia c2-01). Era singura aplicatie care functiona in parametri normali, relativ. Nici in prezent nu am unitate centrala dar am avansat si eu la un touch screen (in sfarsit) si m-am gandit sa fac o vizita pe blogger, macar in limita a 50 mb ai abonamentului. Postarile probabil vor arata diferit, nu stiu mai nimic, cum sa fac postarile sa arate bine, dar sper sa imi revin. Pana data viitoare,  va pup, pa pa! ;)

E adevărat ce se spune, şi anume, cu cât creşti, cu atât trece timpul mai repede. Nu sunt singura din an care poate confirma că aceşti 3 ani de zile au trecut extraordinar de repede. Primul semestru al primului an a fost poate cel mai lung. A fost puţin mai dificil cu un stil nou de predare, cu aşteptări de un alt nivel, cu noi oameni, atţt colegii de bănci cât şi profesorii şi multe altele. Într-o parte, eu nu văd ziua de azi ca fiind sfârşitul facultăţii având în vedere ceea ce mă aşteapta în continuare. Cu toate acestea, a fost frumos, a fost destul de reuşit având în vedere ca nu a fost nicio repetiţie, nu am ştiut ce şi cum, nimic. Ţin să menţionez că o felicit pe şefa noastră de promoţie Chichinejdi Teodora pentru modul în care şi-a ales cuvintele. A fost discursul favorit al multor persoane din sală şi a adus un adevărat zâmbet pe feţele noastre cu scurtul rezumat al materiilor predate în aceşti 3 ani de zile! Bravo şi şefei pentru organizare. Multă muncă, ajutor puţin şi eu u...

În faţa blocului în care locuiesc, este o casa care are în mijlocul curţii un nuc bătrân. Când eram mică nucul era undeva până pe la etajul 2 şi tot mă gândeam la ziua când va ajunge până la etajul meu, la 3. Încet, a crescut şi a ajuns şi uşor se apropie de etajul 4. Toate bune şi frumoase până în urmă cu vreo 4, 5 zile. Vin acasă seara pe la 11 şi aud şoc de la ai mei că au tăiat proprietarii nucul. Io deja mi-l imaginam tăiat de tot. Defapt au tăiat doar creanga (din trunchi) dinspre bloc. Motiv, habar nu am. Nu ştiu cu ce naiba îi încurca sau ce planuri au. Varianta cu lemnele de foc pică, clar, doar a venit căldura iar lemnul de nuc nu e bun la soobă. S-ar putea să construiasca ceva dar nici asta nu prea cred având în vedere că de când s-a mutat familia asta, e un jeg în curtea aia de nedescris. Acuma cum au tăiat creanga aia mare, se vede şi mai clar jegul din curtea aia, boarfele. Groaznic! La cum au grijă de casa aia, nu prea cred că au de gând să o dezvolte. În fine. Sincer,...

Am o calitate mare şi câteodată are un aer de defect. În multe cazuri mă ajută şi indirect îi ajută şi pe cei din jur dar sunt momente când aş vrea să nu existe. Sau şi dacă e acolo, să am pe lângă ea o doză mare de egocentrism care să compenseze excesul ei. Sunt empatică. Sunt în stare să înţeleg şi să simt şi eu la rândul meu ceea ce simte o persoană. Sau pur şi simplu să înţeleg oamenii când au o problemă. Pot face asta şi fac asta. Dar în momentul în care toată lumea are probleme, eu nu exist. Îi înţeleg şi atât. Nu contează că mă doare şi pe mine ceva. O problemă nu trece repede, e normal; nu se rezolvă lucrurile pocnind din degete. Dar ţi ciudă când ceri un lucru atât de banal, şi nici un câcat de lucru nu primeşti pentru că alţii au probleme mai mari şi nu au chef. Bine că am eu chef tot timpul să ascult şi să înţeleg. Pe mine cine plm mă înţelege? Dracu! Mi ciudă că nu am păţit-o doar o dată. Acuma, ironia vieţii mele. Eu nu cer multe şi cred că poate să îmi confirme majorit...

Primii ani din viaţa mea au fost la ţară (Săcuieni) şi nici nu aveţi idee cât mă bucur. Unii copii din ziua de azi nici măcar nu ştiu că o găina are pene iar culorile naturale ale vacii sunt maro, negru şi alb. Găina nu are pungă pe ea iar vaca nu este mov. Să nu mai vorbesc de imunitate. Deşi mâncam imediat ce termina plăcintuţele de noroi, fără să mă spal neaparat pe mâini, nu am păţit în viaţa mea nimic pe cale bacteriană; nici atunci, nici acum. Nu mai ţin minte foarte multe, dar când văd vechile fotografii de pe vremea aceea, îmi revin câteva imagini. Eram o gaşcă mare de copii din aceeaşi generaţie. Diferenţe de maxim 2, 3 ani între noi. Cele mai bune prietene din vremea aceea erau două surori care locuiau chiar în casa vecină, Flavia şi Diana. La început, evident erau jocurile copilăriei. Tupu, mâţa, jocuri în noroi, bălăceala din bălţile formate de ploile alea torenţiale de vară. Ca la ţară, ce mai. Era plictisitor aici la oraş iar acolo aveam ce face. Nu exista zi să mă p...

După o absenţă îndelungată de aproape 2 luni de zile, mi-am adus aminte că am şi un blog de care nu m-am mai ocupat. Motive am destule dar cel mai banal  şi penibil e că efectiv nu am avut chef. Dar mi s-a făcut dor… Nu de voi, ca oricum nu sunteţi mulţi care citiţi prostiile astea ci de scris în sine. De etalare a întunericului minţii mele şi de a-mi demonstra de fiecare dată că într-adevăr duc lipsă de talent scriitoricesc. Lăsând gluma la o parte, azi nu am nici un subiect anume, doar un intro. Ce e drept, s-au întâmplat destul de multe de la ultima mea vizită pe blog dar despre astea, nu acuma. Momentan îmi beau cafeluţa şi o iau spre facultate. În altă ordine de idei, welcome back to me! Iupii!!