Copiliţă fără minte

Greu cu joburile în ziua de azi. Mai sunt localităţi care stau să zicem acceptabil la capitolul ăsta având în vedere că se bazează pe forţa studenţească de muncă dar Oradea nu face parte din categria asta. Aici e praf. E un paradox pe aici. Mă refer la tineri, nimeni nu te ia că nu ai experienţă dar nimeni nu se gândeşte la faptul că nu ai cum să capeţi experienţă pentru că nu ai unde pentru că nimeni nu te ia fără. E un cerc vicios. Caut şi eu de ceva vreme că la 15 ani mi-a fost prea lene să mă apuc să car tava într-o cafenea să am şi eu ceva la activ. Am ajuns la 20 de ani că nu mă mai vrea nimeni (am 21 dar şi anul trecut m-am zbătut cu treaba asta). Ei bine, Real 2 Episcopia iese puţin din tipar. Angajează personal chiar şi fără niciun fel de experienţă. Cum e de exemplu la casiere, cum sunt şi eu, două zile, adică ieri şi azi am stat pe lângă o veterană să învăţ ce şi cum. Mâine intru singură, nu în totalitate, dar nu va mai fi cineva să fie atent la ceea ce fac. Cum sunt case...

Aşa aiurea e când aud o melodie şi mi se pare stupidă şi ajung la concluzia că nu îmi place, o aud a doua oară fără să vreau şi cred acelaşi lucru iar apoi persoanele din jurul meu fredonează în continuu respectiva piesă molipsindu-mă şi pe mine. Înainte să îmi dau seama caut melodia să o ascult şi aflu că defapt nu e în totalitate stupidă. Momentan mă refer la Smiley şi caii lui verzi. Sunt câteva versuri bune în melodia asta. Ce e enervant, repetă de prea multe ori “cai verzi pe pereţi” iar partea de la la la mă duce cu gândul la grădiniţă, ceea ce nici nu e aşa de rău. Fiind atentă la versuri mi-am dat seama că nici nu sunt aşa aiurea, mai puţin părţile de umplutură băgate ca să rimeze versurile. Melodia te încurajează oarecum, te îndeamnă la optimism. Nu am chef acuma să fac analiză pe text dar în concluzie, nu urăsc melodia. Enjoy La la la!

Văzusem în urmă cu câteva săptămâni pe facebook o ştire din care reieşea faptul că majoritatea reţelelor de socializare au la bază culoarea albastru deoarece această culoare crează dependenţă. În urmă cu două zile am dat peste două bloguri interesante care de asemenea aveau interfaţa dominată de albastru şi mi-am amintit de ştirea respectivă. Azi am făcut modificări de aspect pe blog dacă tot se apropie decembrie, luna zăpezii. Întradevăr, acum predomină şi aici albastru dar nu pentru a vă crea vouă dependenţă de blog ci pentru că mi se pare în ton cu atmosfera. Enjoy!

Dorinţa mea de când mă ştiu a fost să am un câine. Primii 4 ani nu a fost aşa rău că am stat la bunici iar ei îl aveau pe Dingo. Era doar cu un an mai mare ca mine dar avea statură mare şi ţin minte că îl consideram căluţ şi îl călăream. Am revenit la oraş, la bloc, gata cu animalele. Mi-am rugat părinţii pentru un căţel fie el şi unu de talie mică (chiar dacă îmi plac cei mari), dar NU! La bloc nu. Dacă locuiam la casă, aveam curte, era altceva. Deci câine nu. Apoi pe rând. Pisică nu că lasă păr şi la tati nu îi plac mâţele. Erau la moda hamsterii, nu că sunt soareci. Papagalii fac gălăgie şi mizerie. Porcuşor de Guineea nu că arata ca un poţoc. Peşti! Ăia sunt buni. Bine, bine, da nici acuma nu îi am. Mna nu contează, oricum nu ardeam să îi am. O pasiune aveam de demult şi încă am pentru animale exotice. Nu renunţ la ideea de a avea un câine dar cu un şarpe aş rupe gura târgului. Sau o şopârla (iguana, gecko etc.). Mereu mi-au plăcut animalele exotice dar au rămas la faza de fant...

Am căutat puţin despre treaba asta şi am observat că lumea se întreabă dacă există. Eu spun că există. În momentul în care ai o nemulţumire şi o exprimi, deja e o critică. Diferenţa e dată de modul de expunere a nemulţumirii. Una e să arunci cu nemulţumiri 99% subiective astfel încât cel care citeşte ce ai tu de spus se dă înapoi că are impresia că îl iei la bataie şi alta e să oferi un feedback util în care spui ce îţi place, menţionezi ce nu îţi convine ţie , eventual ce modificări ai face sau să vi cu un sfat util că poate tu chiar ştii mai bine despre ce este vorba. Toţi ştiu să îşi expună nemulţumirea, chiar şi eu dar cu toate astea, fac tot posibilul să şi argumentez ce mă deranjează. Gândiţi-vă altfel! Un copil face o prostie. Adultul strigă la copil şi acesta plânge. A învăţat ceva? Singurul lucru e că dacă face aia, adultul strigă şi el plânge. De ce strigă, de ce nu e bine? Nimeni nu îi explică cu ce a greşit. Important e că a greşit! Nu contează că e un copil şi habar n...

Tramvaiele sunt o sursă de informaţii şi evenimente extraordinară. De la scene de război la actualitate şi până la sfârşitul lumii, auzi şi aflii tot ce vrei şi ce nu vrei. Câmp social în care găseşti orice categorie umană sau mai puţin. Specii, sunete, mirosuri variate, uneori chiar te dau pe spate. Am auzit multe, spargeri de coduri secrete, poveşti de oameni mari ajunşi muritori de foame etc. Multe. Asta, în schimb, e premieră. Mergeam vineri seara cu tramvaiul, trebuind sa ajung în Calea Aradului, ceea ce presupune schimbarea tramvaiului. În fine, nu asta e important. În primul tramvai, 1R, era şi o ţiganca, mai tânără decât mine care vroia să ajungă şi ea în Calea Aradului dar nu ştia cum. I-am explicat, am zis că merg şi eu până acolo, nu e o problemă. Bun, ajungem la staţia de la Emanuel, şi mergem la staţia cealaltă, aşteptăm, urcăm şi pornim. Îmi zice la un moment dat că ea nu de frig tremură ci de durere. La care eu o întreb ce are. Mi-a povestit apoi că a fugit de la Matern...

Recunosc faptul că nu sunt în stare să le accept sau cel puţin nu cum ar trebui. Ori le ignor, ori acuz persoana că minte, ori reacţionez ca şi cum ar fi zis o aberaţie. Acuma mă refer la aspecte de ordin fizic (frumoasă, drăguţă etc.). E dovadă de politeţe uneori, dar când evidentul contrazice vorbele e chiar enervant. Mă lasă cu întrebarea ”Ce vrea?”, “Ce urmăreşte?”. Ştiu că nu sunt frumoasă. E clar! Frumuseţea e altfel. Nu are un pattern dar stă în instinctul nostru să recunoaştem frumosul. iar eu nu corespund. Asta e o parte, faptul că nu cred vorbele astea sau că mi se par false, forţate etc. dar de ce nu cred? Până să intru la liceu, începând cu grădiniţa, asta era problema colegilor că sunt slabă şi nu mă încadrez în normele stabilite de ei în ceea ce priveşte acceptarea în grup. Şi eram criticată pentru asta şi lumea comenta că nu m-ar vrea nimeni făcând glume proaste. Remember, guys? În fine. Atunci îi ignoram, acum că stau să mă gândesc, băh da superficiali aţi fost! În p...