Copiliţă fără minte

Partea a doua pentru că azi noapte mi-am dat seama că am menţionat doar o paralelă a problematicii. Prima era critica din exterior pentru calitatea muzicii pe care o asculţi. A doua, cea pe care o susţin şi motivul pentru care ascult orice, este faptul ca melodia pe care o ascult la un moment dat, reflecta starea în care sunt. Mai mult sau mai puţin. Spun asta pentru că de exemplu vine Gigi şi îmi spune: Ai auzit melodia aia?? E super tare! O ascult, şi da, îi dau dreptate, pot ajunge să ascult apoi genul respectiv, chiar dacă mood-ul meu nu e pe aceeaşi lungime de undă. Dar, e nou, îmi place, deci e ok. Nu exclud faptul că îmi schimbă starea de spirit. De exemplu, amus 3 zile mi-am amintit de excursia mea la mare cu grădiniţa. Ce vremuri teribile, dar ce amintire frumoasă (teribil se referă la impactul anumitor factori asupra mea pe vremea aia... poate cu altă ocazie). Având acea imagine în care stăteam pe plajă la soare, mi-am amintit ce muzică era... and I miss that music. Deci am c...

O fi oare adevărat? Nu de alta, dar de când nu am mai scris aici, cred că am trecut prin toate genurile muzicale. De la cele mai de câcat melodii, până la clasicele oldies. Asta ce înseamnă oare că sunt? Nu de alta, dar pe lângă multele etichete legate de tot felul de prostii, muzica este un factor important de acceptare sau respingere într-un grup social. Nu cunosc istoria stereotipului legat de genul muzical, de când a apărut şi din ce motiv, dar ştiu că e al naibii de enervant. De exemplu: îi zici la un inteligent ca asculţi muzică comercială, spune că nu şti ce e aia muzică. Dacă la un prost îi spui că asculţi muzică clasică, zice că te dai prea deştept. Să nu mai zic de stereotipurile generale: rock-erii sunt nespălaţi şi satanişti, maneliştii sunt prosti, inculţi, ţigani şi lista poate continua. Acuma întrebarea e, cine e deşteptul şi cine e incultul. Criticul muzical sau ascultătorul. După umila mea părere, amândoi într-o oarecare măsură. Criticul muzical că îşi pierde vremea să...

Oamenii sunt fenomenali. Unul din lucrurile care ne diferenţiază de animale este imainaţia şi capacitatea de a crea lucruri noi. Lăsând la o parte teoria mea cum că oamenii chiar sunt nerăbdători să vină sfârşitul lumii şi să moară, bipezii s-au obişnuit să facă reclamă din chestia asta. Este foarte interesant să anunţi că vine sfârşitul lumii. Toată lumea e curioasă, creşte audienţa şi uite încă o ştire bombă pe micul ecran. Oameni buni, pregătiţivă! Mâine dispare o parte din uscat. Vine un cutremur atâta de mareee că va înghiţii câteva insule!! Calcule precise... deci nu ne jucăm cu matematica. Dacă formulele spun că vine cutremurul, atunci vine! Şi nu unu de jucărie. Va avea în jur de 15 grade Richter. Vă daţi seama?!? Întrebări de om prost: - Cum ştie el cu ţ zile înainte că vine cutremurul când cele mai sofisticate aparate îl detectează în avans cu abia 30 de secunde?!? - De când există omenire, nu s-a înregistrat cutremur mai mare de 10 grade şi acuma dintr-o dată vine unu de 15 ...

În urmă cu ceva timp, ne lăudau străinii că avem un învăţământ puternic şi că românii învaţă. Dacă te transferai în alte ţări la şcoală, săreai peste câteva clase. Acuma râd curcile şi cu curu de noi! Cifre: Promovabilitatea pe ţară în prima sesiune: 44,47% După contestaţii a crescut la 45,59% (+1,12%) Promovabilitatea în sesiunea din toamnă: 16,06% După contestaţii a crescut la 16,8% (+0,74%) Extraordinar... note de 1,25 înseamnă că deşteptul a rezolvat jumătate de exerciţiu. S-au băgat camere de filmat în săli, dar nu în toate judeţele ca să nu se copieze. Ghici ce? S-a copiat pe rupte, şi nici aşa nu au fost în stare să îşi treacă bacul. Lumea nu e în stare să îşi exprime o părere, abia adună/scade/împarte/înmulţeşte două numere, cratimele sunt de decor, virgulele la fel, prescurtările de pe mess sunt cool etc. şi ne mirăm de scorurile astea. Acuma s-a schimbat planul de învăţământ. Au observat şi ăia de sus că oamenii chiar devin analfabeţi (sunt deja). Lectură la clasele I-IV, al...

Încep cu începutul... Trebuie să strâng cât mai multe Like-uri pe Facebook ca să fiu mai aproape cu un pas de a câştiga un concurs naţional de afişe pe tema " Celebrate Voices, Celebrate Languages ". Pentru a putea da Like, trebuie sa daţi Join la grup . Cele 2 afişe cu care particip sunt: Voce şi Culoare Learn and master the world Bun, deci chestia de mai sus, adică să cerşesc Like-uri pe Facebook, nu e genul meu, dar în cazul de faţă, mă sacrific. E un concurs draguţ şi din păcate contează şi câţi prieteni ai pe Facebook. Şi ca să îmi fac şi un pic de reclamă, vreau să fiu rea şi să spun că m-am aşteptat la o competiţie mai mare. Adică, cunosc oameni care fac lucruri extraordinare, am văzut compoziţii care te şochează pozitiv etc. Ei bine, aşa ceva lipseşte de aici. Fiind concurs naţional, chiar ma aşteptam la imaginaţie nemărginită şi lucrări de nota 100. Să nu se înţeleagă greşit, sunt şi afişe bune în concurs, dar nu cum mă aşteptam. Şi nici nu zic că ce am făcut eu e ne...

Cam ăsta ar fi motto-ul de zi cu zi din ultima vreme. Totul a început de la Hi5 (cred... nu ştiu ce era înainte de site-ul ăla). Messenger-ul era bombardat de cereri de comentarii la poze şi de mass-uri gen "nu mai cerşiţi comm-uri". Acum totul se învârte în jurul facebook-ului. Adevărul e că este o sursă bună să găseşti vechi cunoştinţe/prieteni (din moment ce aproape toată lumea are cont). Chiar şi cei care jurau că nu vor avea niciodată cont pe aşa ceva şi-au făcut... pentru că 'fără facebook nu exişti'. Un lucru foarte bun pe care îl are sunt aplicaţiile de creare de evenimente şi de creare de pagini de promovare. Având atâţia utilizatori, orice eveniment poate deveni popular doar prin câteva click-uri şi orice brand/blog/firmă etc îşi găseşte fanii pe facebook printr-un simplu like. Cu ce îi ajută? Nimic! Dar e reclamă gratuită. Ca să nu fiu naşpa, Copiliţă fără minte are de azi pagina Facebook. Cu ce mă ajută? Poate dau peste persoane noi la care li se par...

Am ajuns acasă joi, dar m-am simţit mult prea obosită să fiu în stare de ceva (scris). Începutul a fost genial! Am mers mai repede la locul de întâlnire ca să am timp să îmi iau izolirul de la sediu. Mafi s-a dus după el pentru că eu am trecut pe la ceva magazin, dar ghici: l-a uitat! Nu ar fi fost o problema prea mare, dar cheia a lasat-o înăuntru iar lacatul l-a închis din-afară. După jumătate de oră s-a rezolvat şi asta. A venit tanti Ely. Drumul a fost criminal, fiind în construcţie din Pietroasa. Am ajuns, ne-am instalat, am luat o bere şi ne-am pus la carţi. Aşa ca de bun venit, Glăvoiu' ne-a bucurat cu o grindină. S-a liniştit şi ploaia şi ne-am plimbat până în Poiana Ponor, că aşa se obişnuieşte în prima zi. Seara la foc am cântat de a răsunat tot Glăvoiu'... am trecut pe repertoriul anilor '90, cântecelor pentru grădi şi clasa I şi altor capodopere muzicale. A doua zi (joi) Planul a fost să mergem la Cetăţile Ponorului, că aşa se obişnuieşte a doua zi. U...