Copiliţă fără minte

Cam ăsta ar fi motto-ul de zi cu zi din ultima vreme. Totul a început de la Hi5 (cred... nu ştiu ce era înainte de site-ul ăla). Messenger-ul era bombardat de cereri de comentarii la poze şi de mass-uri gen "nu mai cerşiţi comm-uri". Acum totul se învârte în jurul facebook-ului. Adevărul e că este o sursă bună să găseşti vechi cunoştinţe/prieteni (din moment ce aproape toată lumea are cont). Chiar şi cei care jurau că nu vor avea niciodată cont pe aşa ceva şi-au făcut... pentru că 'fără facebook nu exişti'. Un lucru foarte bun pe care îl are sunt aplicaţiile de creare de evenimente şi de creare de pagini de promovare. Având atâţia utilizatori, orice eveniment poate deveni popular doar prin câteva click-uri şi orice brand/blog/firmă etc îşi găseşte fanii pe facebook printr-un simplu like. Cu ce îi ajută? Nimic! Dar e reclamă gratuită. Ca să nu fiu naşpa, Copiliţă fără minte are de azi pagina Facebook. Cu ce mă ajută? Poate dau peste persoane noi la care li se par

Am ajuns acasă joi, dar m-am simţit mult prea obosită să fiu în stare de ceva (scris). Începutul a fost genial! Am mers mai repede la locul de întâlnire ca să am timp să îmi iau izolirul de la sediu. Mafi s-a dus după el pentru că eu am trecut pe la ceva magazin, dar ghici: l-a uitat! Nu ar fi fost o problema prea mare, dar cheia a lasat-o înăuntru iar lacatul l-a închis din-afară. După jumătate de oră s-a rezolvat şi asta. A venit tanti Ely. Drumul a fost criminal, fiind în construcţie din Pietroasa. Am ajuns, ne-am instalat, am luat o bere şi ne-am pus la carţi. Aşa ca de bun venit, Glăvoiu' ne-a bucurat cu o grindină. S-a liniştit şi ploaia şi ne-am plimbat până în Poiana Ponor, că aşa se obişnuieşte în prima zi. Seara la foc am cântat de a răsunat tot Glăvoiu'... am trecut pe repertoriul anilor '90, cântecelor pentru grădi şi clasa I şi altor capodopere muzicale. A doua zi (joi) Planul a fost să mergem la Cetăţile Ponorului, că aşa se obişnuieşte a doua zi. U

Urmează al doilea Padiş şi devin tot mai nerăbdătoare. Dintre toate locurile de mers cu cortul la munte, Padiş este cel mai grozav. Nu pot concepe plictiseala dacă vremea este bună. Suntem în jur de 27 de capete, am rezolvat 2 microbuze (sau microbuse... sincer nu stiu cum e corect) şi sper să ajungem bine. Sunt un pic sceptică pentru că drumul din Pietroasa sau din Boga până în Glăvoi e groaznic. Iar dacă şoferul ne lasă într-una din cele două, scurt pe doi am belit-o. În cazul meu, 3-4 ocupă conservele şi restul mâncării. Nu e neaparat vorba de volum, dar greutatea mă omoară. În fine, să fim optimişti. Parcă văd că nu o să prea dorm la noapte... aşa e de fiecare dată. So... see ya!!