Copiliţă fără minte

Ciudat anu` ăsta! Multe s-au schimbat, multe am făcut. Multe pe care nu credeam că voi ajunge să fac. Şi nu mă refer la nu ştiu ce aventuri ci strict la persoana mea. Schimbări în aproape toate domeniile, personal, social, profesional, educaţional, mai ales în modul de a percepe şi interpreta anumite aspecte. Nu voi da detalii pentru că aici nu e spaţiul potrivit pentru aşa ceva şi nu toate lucrurile sunt de interes public. Dacă trag o linie, ultimele 4 luni din an au fost cele mai bune. Atât de bune încât m-au făcut să ignor şi să trec peste rahaturile din primele 2 treimi din an. Sunt curioasă ce îmi aduce 2013 pentru că nu voi sta şi voi aştepta să se schimbe răul dacă va exista ci îl voi da eu dracu şi voi face în aşa fel încât să nu mai repet anumite greşeli. Repet, dacă va fi cazul! Mi-am făcut un “bucket list” pentru 2013 şi sper ca încet, încet să fie aşa cum am pus pe hârtie. Până una alta, număraţi invers, puşcaţi dopul la şampanie, puneţi-vă o dorinţă, ciocniţi şi îmbrăţ

Itzi Bitzi are companie. În urmă cu două zile şi-a regăsit unul din fraţii de mult pierdut. Deci. Dacă tot nu am avut parte de animale de companie domestice, în conformitate cu normalitatea acuma  m-am procopsit cu două bestii ale naturii! Hai că glumesc şi eu! Nu sunt bestii. Vor fi ei de 20+ cm, dar vor fi frumoşi! Faza e în felul următor. Când s-a dat comanda pentru cele 5 tarantule, tipul mai rămăsese cu o bucată. A adus din start doar 6 bucăţi din specia asta. Din nefericire şi cauze necunoscute, unul dintre pui a murit săptămâna trecută imediat după ce a luat masa. Iniţial, era vorba că iau a şasea bucată prin ianuarie dar am ajuns să îl iau acuma. Mai exact, în 27 dec. Noul venit se presupune că e şi cel mai amre dintre toti. Nu prea am stat la comparaţii dat fiind faptul că primul stă mai tot timpul în culcuş. Noaptea ce mai iese, dar are grijă ca eu să adorm înainte. Noul venit în schimb, îl cam văd afară. Stă şi el la intrearea tunelului, dar totuşi afară. Să crească m

It was nice getting to know y`all! You rock! Ieri a fost ultima mea zi de lucru la Real 2 Episcopia. Contractul e până în 31 decembrie 2012 dar conform programului primit de la şefu’ ultimele 3 zile din an sunt libere. Mai departe nu se ştie. Se poate să merg mai departe, se poate să nu. După 3 ianuarie, toate care am fost angajate prin IMS vom fi sunate fie că mai au nevoie de noi, fie că nu. Oricum trebuie să predăm echipamentul. Mi-a plăcut, a fost frumos şi, zic eu, nu am creat probleme. Singurul lucru de care îmi pare rău este un minus frumos de 100 de lei puşcat alaltăieri care, bineînţeles, mi se trage din plată. Ce să-i fac… neatenţia, prostia, nu ştiu. În fine. Mă oftic pentru că am rezolvat-o acuma, pe ultima sută de metri. Dacă era la început, nu ziceam nimic. Era de înţeles pe de-o parte. Dar aşa, după o lună de zile, clienţi foarte puţini, plictiseală maximă şi ni! Minus! Draci! Acuma, asta este, nu am cum să o dau la întors. Cu toate astea, nu m-aş supăra să continui

Dacă tot sunt aici, vă mulţumesc vouă care v-aţi amintit de mine şi mi-aţi urat cele sfinte şi fericite şi îmi cer într-un fel că nu v-am răspuns dar nu dispun de mesaje aşa că eu voi suna!   Acum urmează partea de critică şi morală…

Am schimbat repertoriul să îmi revin şi am trecut la Mărgineanu. Iniţial am încercat Angels de la Robbie Williams la chitară dar având în vedere că nu am mai pus mâna pe ea de mai bine de jumătate de an, mi-am ieşit rău din mână şi ureche. Aşadar, o iau uşor cu ce ştiu, mai exersez şi apoi mai incerc. Mă dor degetele, dar merită. Nu am acuma stare de tradiţionalele de munte deşi nu m-aş supăra să fiu acuma în mijlocul sălbăticiei cu chitara. Aşa am ajuns la Mărgineanu. Asta merge. Şi adevărul e că nu mai am starea depresivă de amus o oră, două deci a avut efect schimbarea.

E duminică, sunt singură acasă, e devreme având în vedere oboseala acumulată iar împreuna cu o cafea tare şi Robbie Williams  îmi vine să plâng. De ce? Nu ştiu! Dar îmi vine. Ma uit ca o cretină la videoclipurile lui şi ascult versurile şi mă ţin. De ce naiba să plâng? Probabil vorbeşte oboseala dar, totuşi, sunt tristă, mi dor de ceva dar nu ştiu de ce anume… Cu toate astea nu mă simt rău. E ca şi cum aş fi avut nevoie de starea asta. It feels right. Nu e prima dată când o stare naşpa mă face să mă simt bine. Poate sunt bipolară (sort of). Îmi place când sunt singură acasă, de aia nici nu dorm la ora asta, mai ales că nu am mai fost de vreun an de zile. Cu toate astea, îmi lipseşte ceva… I feel so lonely… În fine… trece!

Nu zău! Cât de idiot trebuie să fii să crezi că sfârşitul lumii vine aşa, bătând din palme. Dar e plină lumea de ei. Şi-au vândut casele, şi-au cheltuit toată averea, şi-au construit buncăre, s-au sinucis să nu prindă sfârşitul lumii , s-au sinucis pentru că au fost dezamăgiţi că nu a mai venit şi multe alte minuni pe care doar un om idiot le poate face. Nu îmi stă în fire să jignesc fără motiv, dar după atâta timp, de când s-a dat frâu la vestea asta, deja fierb când aud de sfârşitul lumii şi de ce e capabilă lumea să facă pentru a nu se întâmpla. Iar de data asta, nu îmi poate spune nimeni “Bă tâmpit-o, da tu de ce nu crezi?? E adevărat de data asta!!” Oamenii nebuni vor susţine probabil că de aia nu a mai venit pentru că ei s-au rugat atâta de tare iar Dumnezeu i-a ascultat. Dar probabil e doar o amânare. Vine mai târziu! Oare e suficient să lansezi o ameninţare apocaliptică anonimă pe internet astfel încât să creezi atâta haos? Isterie în masă. Să scoţi la iveală naivitatea şi

Duminică dimineaţa, în timp ce aşteptam cafeaua la băruleţul pe care îl frecventez şi eu în ultima vreme, am văzut ce înseamnă obsesia pentru păcănele. Nu ştiu cum altfel să numesc treaba asta. Era un bărbat pe la 35-40 de ani, stătea pe scaun şi îşi bea berea liniştit în timp ce era cu ochii aţintiţi la ecranul maşinăriei. Era jocul acela în care trebuie să nimereşti linie sau diagonală de 5 elemente de acelaşi fel. Atâta doar că el pariase pe 8 feluri de combinaţii. Ce era ciudat, barbatul nu juca efectiv. Pusese maşinăria pe autoplay. Jocul mergea şi el stătea liniştit. Primele câteva minute când am ajuns acolo avea serii de câştig iar suma lui creştea considerabil. Deja avea o sumă frumoasă adunată. Chiar mă gândeam, când îl opreşte şi ia banii… A început apoi să piardă. Încet s-au terminat banii. Tot mă gândeam, că nu are de gand să oprească maşina să scoată banii, mai ales ca imediat rămâne fără. Da de unde. A ajuns la fonduri insuficiente şi gata. Stop joc! Acuma, ce face dom

Nuu! Nu am eu nimic cu viaţa, cel puţin nu acuma. Momentan lucrurile sunt ok. Ieri seara am primit cerere de prietenie de la “ STF Viata ” pe totB. Ca de fiecare dată, la toate persoanele care îmi cer prietenia acolo, primul lucru e sa intru să văd ce blog au, despre ce, citesc câteva articole să văd cum scriu etc. Aşa am făcut şi cu STF Viaţă şi am ajuns să citesc tot! De ce? Pentru că m-a prins şi mi-a plăcut. Site-ul încearcă să culeagă faze naşpa, întâmplări penibile, ironice din viaţă care chiar te fac să spui la final STF Viaţă . Faze în urma cărora îţi vine să te întrebi dacă cineva acolo sus chiar îşi bate joc de tine. Fazele nu sunt inventate, sunt relatate, trimise de protagoniştii lor. Site-ul are o secţiune specială unde doritorii pot trimite astfel de “anecdote”. De asemenea, nu orice prostie e acceptată, de aceea există câteva reguli. Fiecare anecdotă poate fi votată cu “DA Ai o viaţă de CACAT” sau “Iti meriti soarta”. S-a lansat chiar şi un concurs pentru cele ma

Prima zăpadă din iarna asta la Oradea. Nu e cine ştie ce zăpadă, dar fulguieşte mărunt şi des şi a început să se depună pe acoperişuri. E o privelişte frumoasă pentru primele clipe de după trezire. Totuşi, nu ştiu sigur dacă mă bucură treaba asta. La TV s-a anunţat zăpadă abia pe vineri. Pe lângă asta, era bine merci şi fără ea. Pe de altă parte, de 2, 3 zile e foarte frig afară aşadar, dacă aşa stă treaba cu temperaturile, faptul că ninge ar putea potoli puţin firgul. Vom vedea. Sincer, nici nu mă aşteptam să ningă până în ianuarie dar şi atunci, s-ar putea ca asta să fie singura zăpadă din anul 2012 din Oradea. Şi nu mă refer că vine sfârşitul lumii. Sunt curioasă dacă va continua să ningă şi să se depună calumea şi pe jos, iar vor spune şoferii că au fost luaţi prin surprindere? Deja a devenit cliché treaba aia.

Mi-ar fi plăcut să văd mai mulţi oameni patrioţi măcar de 1 Decembrie, dar, cu toate astea, ceea ce am văzut a compensat. Aşteptând autobusul de Real în staţia din capăt de Ştefan cel Mare, am observat 2 balcoane de vis-à-vis de staţie care aveau arborat tricolorul şi spre uimirea mea, o coloană de aprox. 50 de maşini reprezentante a diferitelor firme/organizaţii ornate cu tricolorul care claxonau de mama focului şi făceau cu mâna la cei de pe stradă.   Lăsând la o parte gălăgia infernaţă făcută de claxoane, a fost frumos şi de apreciat. M-a amuzat teribil o femeie care aştepta şi ea autobuzul. Atâta timp cât au trecut maşinile, a făcut cu mână încntinuu şi a strigat “La mulţi ani!”. După ce a venit busul, am urcat şi eu, şi ea şi nu bine am intrat în Episcopia, am văzut coloana întorcându-se. Şoferul autobuzului a claxonat şi el iar patrioata din staţie a coborât doar pentru a le face cu mâna din nou. Îmi pare rău că nu am filmat parada dar în orice caz, cel puţin cei de pe Ştefa

Am momente în care mi se plantează în cap o melodie, o ascult încontinuu iar dacă nu o pot asculta o fredonez. Momentul ăsta durează de la 3 la 7 zile de obicei. Destul de mult. De când mă trezesc până adorm, numa melodia aia există pentru mine. Efectul advers e că atunci când mă satur de ea, nici să nu o mai aud în grabă. De multe ori am inceput să scriu despre asta şi m-am oprit pentru că aveam impresia că e ultima dată când se mai întâmplă aşa ceva, plus că nu e nimic interesant. Nu că ceea ce scriu e interesant, dar totuşi, nu e nici măcar atât. De data asta nu m-am mai oprit pentru că şi aşa nu am scris de mult iar altă idee mai bună nu am. Adică am o listă lungă de idei dar nu am chef de niciuna. Sunt prea serioase şi nu am acuma cap de aşa ceva. Eu vreau nani şi va urma imediat. Un mic intro înainte, pentru cei care nu au auzit de… Deu ce este solist în trupa Hollywood Undead. Prima dată am auzit de ei în urmă cu vreo lună de zile prin melodia “Undead”. Mai târziu, după vreo