Obsesie

Duminică dimineaţa, în timp ce aşteptam cafeaua la băruleţul pe care îl frecventez şi eu în ultima vreme, am văzut ce înseamnă obsesia pentru păcănele. Nu ştiu cum altfel să numesc treaba asta.

Era un bărbat pe la 35-40 de ani, stătea pe scaun şi îşi bea berea liniştit în timp ce era cu ochii aţintiţi la ecranul maşinăriei. Era jocul acela în care trebuie să nimereşti linie sau diagonală de 5 elemente de acelaşi fel. Atâta doar că el pariase pe 8 feluri de combinaţii. Ce era ciudat, barbatul nu juca efectiv. Pusese maşinăria pe autoplay. Jocul mergea şi el stătea liniştit. Primele câteva minute când am ajuns acolo avea serii de câştig iar suma lui creştea considerabil. Deja avea o sumă frumoasă adunată. Chiar mă gândeam, când îl opreşte şi ia banii…

A început apoi să piardă. Încet s-au terminat banii. Tot mă gândeam, că nu are de gand să oprească maşina să scoată banii, mai ales ca imediat rămâne fără. Da de unde. A ajuns la fonduri insuficiente şi gata. Stop joc!

Acuma, ce face domnul nostru? Cum să îşi bea el berea numa aşa? La televizor clar nu era nimic mai interesant ca ecranul acela. Se ridică, merge la maşinărie şi mai bagă o bancnotă. Porneşte jocul, se aşează şi o ia de la capăt.

Nu ştiu cât a continuat să tot joace aşa că eu m-am retras cu cafeluţa în spate şi gata.

În orice caz, nu înţeleg comportamentul tipului, scopul, ce avea în cap, ce vrea, de ce joacă, de ce nu joacă defapt ci aşteaptă să piardă banii, vrea să vadă cât de mult poate câştiga înainte să piardă? Numa el ştie! Sau poate nici el…