Straina

Primii ani din viaţa mea au fost la ţară (Săcuieni) şi nici nu aveţi idee cât mă bucur. Unii copii din ziua de azi nici măcar nu ştiu că o găina are pene iar culorile naturale ale vacii sunt maro, negru şi alb. Găina nu are pungă pe ea iar vaca nu este mov. Să nu mai vorbesc de imunitate. Deşi mâncam imediat ce termina plăcintuţele de noroi, fără să mă spal neaparat pe mâini, nu am păţit în viaţa mea nimic pe cale bacteriană; nici atunci, nici acum.

Nu mai ţin minte foarte multe, dar când văd vechile fotografii de pe vremea aceea, îmi revin câteva imagini. Eram o gaşcă mare de copii din aceeaşi generaţie. Diferenţe de maxim 2, 3 ani între noi. Cele mai bune prietene din vremea aceea erau două surori care locuiau chiar în casa vecină, Flavia şi Diana.

La început, evident erau jocurile copilăriei. Tupu, mâţa, jocuri în noroi, bălăceala din bălţile formate de ploile alea torenţiale de vară. Ca la ţară, ce mai. Era plictisitor aici la oraş iar acolo aveam ce face. Nu exista zi să mă plictisesc, nici măcar atunci când era vreme rea.

După ce am început şcoala, am început să stau tot mai mult la oraş, dar vacanţele, tot la bunici. Cumva, am evoluat totuşi de la jocuri copilăreşti şi ţin minte câteva veri la rând de stat noaptea târziu în faţa casei la Cruce!

Treptat, Am tot rărit mersul în sat. Mi-am făcut gaşcă în faţa blocului şi nu am mai stat aşa mult timp plecată de acasă. În ultimii ani, abia mai merg, dar aşa cum toate se schimbă, şi locul s-a schimbat, şi oamenii. “La ţară” a devenit doar “la bunici“. Săcuieni a devenit oraş în urmă cu câţiva ani şi odata cu asta a intrat şi tehnologia şi multitudinea de posibilităţi pentru populaţie. Aici mă refer în primul rând la internet. Şi-a pierdut tot farmecul. Nu spun că oamenii au uitat de unde au plecat, dar am reuşit să mai vorbesc amus câţiva ani cu unu şi cu altu şi am văzut schimbări majore în atitudine, încercări de respingere. Un aer de genul, ai lipsit prea mult şi nu mai faci parte din gaşcă. Ok. Nici nu am mai încercat.

Zilele trecute am intrat pe facebook una din persoanele din Săcuieni, neştiind cine sunt. Nu m-a mirat foarte tare având în vedere că nu ne-am vazut de mulţi ani şi nici când stăteam acolo, nu eram aşa apropiaţi. În orice caz, spre deosebire de el, ţin minte o fază amuzantă păţită cu el. În fine.

Majoritatea din ei locuiesc în Oradea, alţii sunt plecaţi la facultăţi în alte oraşe. Nu ştiu ce să mai zic, mi dor de momentele de atunci. Dar asta este. A fost o etapă şi a trecut. Trecem mai departe!

Mi-ar plăcea să mă pot întoarce câteodată în vremea aia şi să urmăresc live ce s-a întâmplat. Ca un film, dar să fiu acolo pe post de observator. Imposibil! :))