Copiliţă fără minte

E adevărat ce se spune, şi anume, cu cât creşti, cu atât trece timpul mai repede. Nu sunt singura din an care poate confirma că aceşti 3 ani de zile au trecut extraordinar de repede. Primul semestru al primului an a fost poate cel mai lung. A fost puţin mai dificil cu un stil nou de predare, cu aşteptări de un alt nivel, cu noi oameni, atţt colegii de bănci cât şi profesorii şi multe altele. Într-o parte, eu nu văd ziua de azi ca fiind sfârşitul facultăţii având în vedere ceea ce mă aşteapta în continuare. Cu toate acestea, a fost frumos, a fost destul de reuşit având în vedere ca nu a fost nicio repetiţie, nu am ştiut ce şi cum, nimic. Ţin să menţionez că o felicit pe şefa noastră de promoţie Chichinejdi Teodora pentru modul în care şi-a ales cuvintele. A fost discursul favorit al multor persoane din sală şi a adus un adevărat zâmbet pe feţele noastre cu scurtul rezumat al materiilor predate în aceşti 3 ani de zile! Bravo şi şefei pentru organizare. Multă muncă, ajutor puţin şi eu u

În faţa blocului în care locuiesc, este o casa care are în mijlocul curţii un nuc bătrân. Când eram mică nucul era undeva până pe la etajul 2 şi tot mă gândeam la ziua când va ajunge până la etajul meu, la 3. Încet, a crescut şi a ajuns şi uşor se apropie de etajul 4. Toate bune şi frumoase până în urmă cu vreo 4, 5 zile. Vin acasă seara pe la 11 şi aud şoc de la ai mei că au tăiat proprietarii nucul. Io deja mi-l imaginam tăiat de tot. Defapt au tăiat doar creanga (din trunchi) dinspre bloc. Motiv, habar nu am. Nu ştiu cu ce naiba îi încurca sau ce planuri au. Varianta cu lemnele de foc pică, clar, doar a venit căldura iar lemnul de nuc nu e bun la soobă. S-ar putea să construiasca ceva dar nici asta nu prea cred având în vedere că de când s-a mutat familia asta, e un jeg în curtea aia de nedescris. Acuma cum au tăiat creanga aia mare, se vede şi mai clar jegul din curtea aia, boarfele. Groaznic! La cum au grijă de casa aia, nu prea cred că au de gând să o dezvolte. În fine. Sincer,