Frustrări de moment

Am o calitate mare şi câteodată are un aer de defect. În multe cazuri mă ajută şi indirect îi ajută şi pe cei din jur dar sunt momente când aş vrea să nu existe. Sau şi dacă e acolo, să am pe lângă ea o doză mare de egocentrism care să compenseze excesul ei.

Sunt empatică. Sunt în stare să înţeleg şi să simt şi eu la rândul meu ceea ce simte o persoană. Sau pur şi simplu să înţeleg oamenii când au o problemă. Pot face asta şi fac asta. Dar în momentul în care toată lumea are probleme, eu nu exist. Îi înţeleg şi atât. Nu contează că mă doare şi pe mine ceva.

O problemă nu trece repede, e normal; nu se rezolvă lucrurile pocnind din degete. Dar ţi ciudă când ceri un lucru atât de banal, şi nici un câcat de lucru nu primeşti pentru că alţii au probleme mai mari şi nu au chef. Bine că am eu chef tot timpul să ascult şi să înţeleg. Pe mine cine plm mă înţelege? Dracu!

i-am-aloneMi ciudă că nu am păţit-o doar o dată. Acuma, ironia vieţii mele. Eu nu cer multe şi cred că poate să îmi confirme majoritatea cunoscuţilor. Nu sunt pretenţioasă, nu am ifose şi figuri, pe scurt, nu cer multe de la lumea asta. Dar când vine vorba de puţin timp, puţină atenţie, P*LA! Cer enorm de mult! Într-adevăr. O data la nu ştiu cât timp mă apucă şi pe mine anumite faze de genul şi exact în ziua aia, toată lumea e prea ocupată! Multumesc, sunteţi toţi nişte scumpi. Bine că eu vă înţeleg!

Acuma ce să mai zic. Mă descarc pe blog dacă nu am altundeva unde. Asta este!

Închei cu o melodie pe care am rămas blocată de azi dimineaţă de când am văzut-o pe facebook postată. Noapte bună!

Comments

Popular posts from this blog

1 000 000 Likes

Peste tot CÂCAT!

Viata cu 5 pisici... si un caine