A insela

O persoană angajată emoţional într-o relaţie care calcă strâmb la un moment dat va spune automat că îi pare rău şi că s-a întâmplat din greşeală. Că îi pare rău şi că nu se va repeta. Ei bine, prostii. Poate că îi va părea rău dar nu a fost o greşeală, şi 90% se va repeta. Iar părerea de rău iese din faptul că a fost prins sau prinsă. Deci, practic, nu îi pare rău că a înşelat ci că a fost prins.

A-ţi înşela partenerul nu este o greşeală ci o alegere. Înşeli pentru că vrei. Atâta timp cât eşti conştient, nu e o greşeală. Suferi de ceva psihic sau eşti beat de nu mai ştii de tine, ok. Dar şi dacă eşti beat, când ajungi la stadiul că nu mai ştii de tine, nici nu mai eşti în stare sa faci nimic. Deci se exclude şi asta!

Nu poţi afirma că s-a întâmplat dintr-o greşeală. În timp ce ăla/aia se urcă pe tine sau invers, eşti conştient că ai o relaţie şi eşti conştient că prin ceea ce faci îl/o înşeli. Deci nu poţi spune că s-a întâmplat din greşeală. Aşa ai vrut!

Nu poţi da vina nici pe ceea ce ai între picioare pentru că eşti fiinţă raţională capabilă de autocontrol. De aia ai creier!

Am dezbătut subiectul ăsta nu o dată şi rămân la aceeaşi concluzie de mai sus. Asta e părerea mea! Unii îmi vor da dreptate, alţii nu, dar părerea nu mi-o schimb!