Aventuri cu OTL

Nu am mai apucat ieri să scriu, dar numa baiuri am avut cu mijloacele de transport în comun.

Dimineaţa când merg la facultate, iau tramvaiul până la capătul de linie de la Podul CFR de unde mai departe autobusul 14 care mă duce până a Universitate. La întoarcere, acelaşi traseu, invers.

Bun, prima păţanie, cu tramvaiul, dimineaţa. După a doua staţie, de la piaţă, sunt 2 curbe de 90 până la următoarea staţie. La a doua curbă, o maşină care trebuia să oprească să lase tramvaiul că are prioritate, a oprit prea în faţă. Cum tramvaiul trebuia să ia curba, i-a frecat botul. Lateralul maşinii a rămas fără vopsea, capacul de la roată bucăţi pe asfalt, farul spart si colţul botului maşinii îndoit în interior ca după o mică lovitură. Nu mi-am dat seama cât de urât a ajuns maşina până nu am vazut-o pentru că în tramvai nu s-a simţit nimic. Am auzit doar "claxonul" tramvaiului şi zgomotul scos de la frecarea tramvaiului cu maşina. Când mi-am dat seama că nu mergem mai departe am coborât să văd opera de artă. Ca norocul, nu mai era mult de mers pană la pod.

A doua fază, mai puţin palpitantă, cu autobusul. După staţia de la Universitate, mai este una, ultima, la cimitir. M-am dus acolo să urc în ideea în care e mai lejer. Lejer a fost capul meu pentru că fiind Ziua Morţilor, a fost rulaj constan de oameni. Full! Erau două autobuse pacate încărcate. În cel din faţă efectiv nu mai era loc nici de un băţ de chibrit aşa că m-am urcat in cel din spate. Am găsit loc, m-am făcut comodă, toate bune. A pornit înaintea celuilalt deşi logic era ca ăla să pornească, fiind în faţă. În fine, am pornit şi numa văd că trecem pe lângă staţii şi nu opreşte. Mna mă gândesc, nu opreşte că era plin. Dar nu putea fi ăsta motivul pentru că mai era destul loc. În fine. Am zis că în centru musai să oprească. De obicei acolo coboară foarte multă lume. Puţini merg mai departe. Înainte să ajung în centru, m-am pus să notez ceva pe telefon. Nefiind atentă ce se întâmplă, nu mi-am dat seama că autobusul a luat-o pe alt traseu astfel încât să ajungă în staţia care merge înapoi spre cimitir. Am ajuns să cobor chiar în ultimul moment, abia. Am avut noroc că uşile nu se puteau închide din cauza oamenilor. Altfel, ajungeam de unde am pornit! Şi aşa se uita lumea ciudat cum mă chinuiam să înnot în mulţime să ies.

A treia şi ultima fază, seara. Veneam pe la 10 din Ioşia după ce fusesem pe acolo la cafea. Locul este pe ruta busului 14, la a doua statie de la Pod. În fine, vin cu autobusul, urc ăn tramvai la pod, mai stă vreo 5 minute şi pornim. Nu ajunge la următoarea staţie şi se opreşte. Vatmanul coboară, eu contrariată. Ce mai putea fi de data asta. Deja era clar că s-a întâmplat iar ceva! Cobor şi eu, văd încă două tramvaie în faţă. Unu chiar în staţie, unu chiar dupa staţie. Am luat-o la pas să văd care e problema să vad dacă are sens să aştept. Ei bine, o maşină străină, era parcată cu tupeu astfel încât botul să fie până în linia de tramvai. Evident, tramvaiul nu putea trece de ea. Stăteau vatmanii şi unii "călători" uitându-se contrariaţi şi aşteptând poliţia. Proprietarul nu era nicăieri. Mna mă gândesc clar. Până vine nenea/tanti sau poliţia, mai durează aşa că o iau pe jos. O seara minunată! Ploua!

Când ajung chiar la mijloc între cele două staţii, aud tramvaiul în spate cu viteză. În timp ce stătea la semafor, aud şi al doilea cu viteză. Mna zic faină treabă. Şi eram departe de staţie. Am prins în schimb tramvaiul cu care pornisem de la Pod. Dacă nu ploua, nu urcam, dar na! Într-un final am ajuns şi eu acasă dupa 40 de minute. Un drum pe care îl fac în exact 15 minute dacă prind bine legătura.

Deci aşa cu ziua de ieri! Funny!