Ne grăbim şi totuşi pierdem timp preţios

Mai mult decât timp, pierdem energie. O risipim. O alocăm unor lucruri care ne fac defapt rău. Este valabil pentru toate planurile (social, politic, personal, profesional etc.). Eu mă voi lega doar de un aspect aici pentru că aşa mi-a venit ieri seară în timp ce veneam cu tramvaiul spre casă.

Povesteau în spatele meu două gagici despre cum una dintre ele nu suportă pe nu ştiu care şi că e supărată pe alta şi aşa mai departe.

Stăteam şi mă gândeam, cât timp iroseşte un om pe zi, fiind supărat şi gândindu-se că e supărat pe Ţ. Şi care e preţul plătit? Agitaţie psiho-motorie, stres, eventuale palpitaţii la inimă, grad ridicat de distractabilitate de la diverse activităţi, disturbarea liniştii mintale, energie negativă emanată ceea ce îndepărtează oamenii şi lista poate continua. Cu ce ajută? Eu nu găsesc nimic pozitiv în asta. Omul îşi bate capul degeaba pe nişte câcaturi. De ce? Întrebaţi pe oricine că nu ştie să vă răspundă şi dacă dă un răspuns, face referire la faptul că e nervos, rănit etc.

Hai să o luăm logic. Dacă să zicem TU îţi baţi capul că te-a futut Ţ cu ceva, se schimb ceva, se repară, te face să te simţi mai bine, îl afectează pe el cu ceva? Nu! Ba din contră, poate îi oferi satisfacţie. El ţi-a tras-o poate intenţionat iar tu îi răspunzi! Dacă omul vrea să te distrugă, tu îi araţi că poate sau că a şi reuşit! Greşit!

Ştiţi că ignoranţa doare cel mai tare? Nebăgarea de seamă? Cred că ştiţi asta. Nu cred că este om care nu a experimentat. Ei bine, nu vi se pare mai ok să nu îi daţi lui Ţ satisfacţie ci din contră, să îi arăţi că esti mai bun şi că nu dai nici o ceapă stricată pe el. Să se agite Ţ dacă nu are ce face. Noi să fim sănătoşi.

Şi acuma, pe cealaltă parte, dacă am înlocui bătaia de cap cu ceva pozitiv. Dacă ne-am pune pe noi pe primul loc. Dacă ne-am concentra să devenim mai buni. Să demonstrăm că suntem mai buni decât vede Ţ. Să evoluăm. Consider că ar fi o utilitate mai bună pentru energia proprie.

Pe lângă asta, dacă gândim pozitiv plus puţină răbdare, apar şi rezultate favorabile. Stresul dispare, mintea nu se consumă cu rahaturi şi se limpezeşte. De aici, apar idei bune, chef de viaţă, bună dispoziţie etc. Te relaxezi! Te poţi concentra la lucrurile importante, la tine!

Am mai auzit şi că "nu pot să ignor ce mi-a făcut". Ba da poţi. Ai încercat suficient? Mai încearcă. Ai viaţa înainte, trăieşte-o cu capu' nu cu dosu'!