Dor de ducă

Vorbeam acum cu cineva de diverse chestii şi am ajuns la faptul că îmi place natura. M-a apucat un dor de ducă de numa. Şi când mă gândesc că săptămâna viitoare vine zăpada începe să mă ia cu dispoziţii depresive.

Tocmai de aceea, prefer un mic exerciţiu de vizualizare a unui "happy place" made just for me. E atât de banal, dar pentru mine e Raiul pe pământ. Nu le am eu cu descrierile dar încercaţi aşa:

Soare puternic, cer senin, câţiva norişori pufoşi de un alb strălucitor şi multe păsărele care ciripesc vesele.

Înconjurată de munţi împăduriţi până la refuz.

Jur împrejur doar iarba bogată de un verde crud. Pe ici colo câte o floricică sălbatică şi un smoc de frăguţe coapte şi dulci.

Pârâul limpede curge puţin agitat scoţând un sunet perfect armonizat cu întreaga natură.

Cortul plasat în iarba deasă, undeva între pădure şi pârâu.

Vatra de foc imprejmuită cu pietre mari.

Izolirul pus pe iarba langă apă să îi aud bine clipocitul, în aşa fel încât stând întinsă pe spate pot admira întreg cerul şi vârful munţilor cum înconjoară zona.

O sticlă de bere la îndemână.

Relaxare totală!