Eşti ceea ce asculţi...
O fi oare adevărat? Nu de alta, dar de când nu am mai scris aici, cred că am trecut prin toate genurile muzicale. De la cele mai de câcat melodii, până la clasicele oldies. Asta ce înseamnă oare că sunt?
Nu de alta, dar pe lângă multele etichete legate de tot felul de prostii, muzica este un factor important de acceptare sau respingere într-un grup social. Nu cunosc istoria stereotipului legat de genul muzical, de când a apărut şi din ce motiv, dar ştiu că e al naibii de enervant. De exemplu: îi zici la un inteligent ca asculţi muzică comercială, spune că nu şti ce e aia muzică. Dacă la un prost îi spui că asculţi muzică clasică, zice că te dai prea deştept. Să nu mai zic de stereotipurile generale: rock-erii sunt nespălaţi şi satanişti, maneliştii sunt prosti, inculţi, ţigani şi lista poate continua.
Acuma întrebarea e, cine e deşteptul şi cine e incultul. Criticul muzical sau ascultătorul. După umila mea părere, amândoi într-o oarecare măsură. Criticul muzical că îşi pierde vremea să îşi bată capul cu ce ascultă celălalt în loc să îşi vadă de jucăriile lui şi ascultatorul că ia în seamă ce zice criticul.
Uite încă una bună. Vine Gigi şi se laudă că ascultă numai muzică de calitate; nu se încurcă el cu manele şi muzică de inculţi. Cine e ca el. Merge Gigi cu chef de partz partz să se distreze, bea bine, se ameţeşte bine şi vine ora de manele. Şi o dă Gigi pe o manea... n-aţi văzut din alea. Şi culmea. Anti-manelistul nostru Gigi, mai ştie şi versuri.
P.S. Long time no see... dar chestia asta mă freacă de multă vreme la icre. Ar fi mai multe de despicat, dar ce sens are. Toţi ştiu povestea asta, diferenţa e că majorităţii îi pasă totuşi prea tare de ceea ce crede Gigi.
P.P.S. De acum, voi folosi pagina blogului pentru a da Share la melodii. Nu de alta, dar cam ţine praful degeaba în stadiul ăsta.
Nu de alta, dar pe lângă multele etichete legate de tot felul de prostii, muzica este un factor important de acceptare sau respingere într-un grup social. Nu cunosc istoria stereotipului legat de genul muzical, de când a apărut şi din ce motiv, dar ştiu că e al naibii de enervant. De exemplu: îi zici la un inteligent ca asculţi muzică comercială, spune că nu şti ce e aia muzică. Dacă la un prost îi spui că asculţi muzică clasică, zice că te dai prea deştept. Să nu mai zic de stereotipurile generale: rock-erii sunt nespălaţi şi satanişti, maneliştii sunt prosti, inculţi, ţigani şi lista poate continua.
Acuma întrebarea e, cine e deşteptul şi cine e incultul. Criticul muzical sau ascultătorul. După umila mea părere, amândoi într-o oarecare măsură. Criticul muzical că îşi pierde vremea să îşi bată capul cu ce ascultă celălalt în loc să îşi vadă de jucăriile lui şi ascultatorul că ia în seamă ce zice criticul.
Uite încă una bună. Vine Gigi şi se laudă că ascultă numai muzică de calitate; nu se încurcă el cu manele şi muzică de inculţi. Cine e ca el. Merge Gigi cu chef de partz partz să se distreze, bea bine, se ameţeşte bine şi vine ora de manele. Şi o dă Gigi pe o manea... n-aţi văzut din alea. Şi culmea. Anti-manelistul nostru Gigi, mai ştie şi versuri.
(Gigi e fictiv şi întruchipează 90% dintre antimaneliştii declaraţi)
Şi revin, eu unde mă încadrez? Ascultând orice, sunt intr-o antiteză continuă, depinde cu cine stau de vorbă. Din partea mea, ziceţi ce vreţi. Degeaba melodia e de câcat pentru tine, dacă pentru urechea mea sună bine, nu înseamnă că îmi scade IQ-ul.P.S. Long time no see... dar chestia asta mă freacă de multă vreme la icre. Ar fi mai multe de despicat, dar ce sens are. Toţi ştiu povestea asta, diferenţa e că majorităţii îi pasă totuşi prea tare de ceea ce crede Gigi.
P.P.S. De acum, voi folosi pagina blogului pentru a da Share la melodii. Nu de alta, dar cam ţine praful degeaba în stadiul ăsta.
Comments
Post a Comment
O parere, ceva?