To pass or not to pass

Mai degrabă, not to pass. Cum să pass dacă stau să scriu articole pe blog. Dar v-am mai zis eu că aş face orice altceva când vine vorba de învăţat. Urât, ştiu!

Dar e ora 6 dimineaţa (aproximativ), mănânc dulce în prostie, beau cafea (merg grozav împreună), ochii îmi cad în gură de somn, şi mai am de învăţat. E puţin spus penibilo-jenant faptul că am trecut la psihologia copilului după un weekend fain în care trebuia să învăţ şi nu am făcut asta ducându-ma la distracţie şi să pic examenul de azi la care, vorba aia, aveam timp să învăţ. Eu, normal că las totul pe ultima sută de metri, că s-a obişnuit animalul prost.

Ok, scurt pe doi, nu sunt pregătită pentru azi. Nici moral pentru că intru în prima grupă şi nu mai am avantajul de a afla subiectul primei grupe pentru a îngrăşa porcul în ajun dar nici tehnic pentru că nu ştiu!

Dar nu e stres (major) mai este o săptămână de restanţe, am vreme! Ce sesiune e aia fără restanţe?

Şi gata cu scrisul că mai am de scris (în altă parte), poate poate, chiar va ieşi mai bine decat mă aştept.

Mna baftă colegii! Cred că aveţi nevoie...