Coada Lacului

După multă vreme, evident, am reuşit să mai ies şi eu din oraşul ăsta puturos şi gri. Totul a început în Chanson la cafea. De la Arieşeni-ul din septembrie (de care nu am adus vorba pe aici şi nu mai ştiu de ce) nu am mai ajuns pe nici unde aşa pe mai multe zile; şi sincer chiar îmi era dor sa iau o pauză de la blocuri.

Ideea principală a fost să mergem cu trenul de vineri după masa până în halta Stâna de Vale, mărşăluim până la Coada Lacului (la cabană la Ralu cam la 8 km de barajul Leş). Sâmbătă să facem un traseu scurt, o plimbare până la lac, la cascadă sau orice alt loc interesant. Duminică aveam de gând să mărşăluim din nou până în Bratca (traseu pe Valea Brătcuţei).

Ce s-a întâmplat defapt... Sâmbătă, a inceput conform planului până am ajuns prin Bulz de unde am dat peste nişte tipi de treaba care au zis că ne duc până în Remeţi. Foarte bine! Având în vedere că era întuneric, pe drum, nimic de văzut, frig şi ceaţă, plimbarea nu a fost atât de palpitantă pe cat credeam iniţial. Ajunşi la Remeți, nu am mers bine 10 minute că am mai întâlnit o persoana de treabă. A zis că ne duce până la baraj că mai departe nu avea benzină. Domnul venise numai pentru noi. Aparent mai sunt și oameni prin societate. Iar de acolo, ne-a spus ca mai avem vreo 8 km de mers. Așa că nu am mai stat pe gânduri și am luat-o la pas. Ajunși la jumatatea drumului rămas, ghici ce? O mașina! Defapt era o dubă. Ne-a luat, ne-a bagat in spate și ne-au dus pana la cabană + oferta de a ne aduce până la Oradea duminică după masă. Am rămas că îi sunăm și să vedem cum facem.

Seara a trecut foarte interesant iar pe la 4 dimineața s-a spart gașca. Eram obosiți totuși. Cristi, în dorința de a ni se alătura, la ora 2 noaptea a urcat în tren spre halta Stâna de Vale. Sâmbătă pe la 10 a ajuns la cabană. Hotărâți că mergem să vorbim cu cei cu duba să venim cu ei, am mers pe un traseu mai serios... nu doar la plimbare. Am dat o fugă pe piatra Bulzului. Traseul a fost lungit oarecum pentru că nu am vrut să facem baie la picioare și am luat-o pe ocolite. Am urcat, am coborât și abia apoi am ajuns la locul de unde trebuia să urcăm la piatră. Cristi ne-a părăsit și s-a dus la cabană să se odihnească. Și din nou am urcat, am admirat priveliștea și am coborât. Ajunși la cabană, ne-am încălzit cu Rolton şi am stat la lenevit, unii au dormit, alţii au stat la poveşti... care-ncotro. Am luat legătura şi cu cei cu duba care ne-au urcat la cabană şi am rămas că ne duc ei.

Duminică dimineaţa, majoritatea au mai făcut un traseu -am rămas doar eu cu Mafi şi Tomi- dar nu mai ţin minte unde au mers exact. S-au întors în jur de ora 3. Între timp, la cabană am aranjat lucrurile, am făcut curat şi bagajele şi am stat să aşteptăm şoferul să ne ducă acasa.

Şi iaca-şa fu şi ieşirea noastră. Desigur, planurile nu se respectă, dar a ieşit foarte bine şi aşa!