Filosofie de viaţă

Niciodată nu am fost genul de persoană care să spună ce are în minte, oricui, oricând. Tot timpul mi-a fost teamă de ceva.
Singurul loc în care pot spune că aveam "tupeu" era în clasele 5-8 în timpul orelor. Atunci nu îmi era frică să ridic mâna pentru că ştiam că ştiu şi eram apreciată pentru asta, de către profesori. Pentru colegi eram doar o tocilară slabă şi urâtă. O ţintă uşoară pentru glume proaste. This is the ugly truth. Remember guys? În fine, poate dacă eram mai "tupeistă" şi le întorceam "favorurile" era altfel. Dar sincer, nu îmi pare rău nicio clipă. So, thanks guys! You helped a lot!

Moving on, ajunsă la liceu unde nimeni nu mă ştia, evident am încercat să schimb placa de la început. Mi-am dat şi eu seama că nu eram ok înainte, dar pentru atunci, era bine. La liceu, nu s-au schimbat multe dar am ajuns la performanţa în care să mă înţeleg cu toţi colegii. Nu în măsura de bff's dar într-atâta încât să nu ajung să am divergenţe mari cu nimeni.

În clasa a zecea parcă, am ajuns în ECOTOP. Gaşcă de oameni deschişi, lipsiţi în mare parte de inhibiţii etc.

De ce tăceam înainte? Pentru că mă temeam de ceva. De a îmi fi mai rău, de a fi luată de proastă, de a fi catalogată nebună, nici eu nu mai ştiu dar ştiu că mă temeam. Asta s-a schimbat în ECOTOP pentru că aproape nimic nu era prea ciudat.

După toate astea, pot spune că am început să gândesc! Până în punctul ăsta eram mică şi proastă (social vorbind). Mi-am dat seama singură că nu se întâmplă nimic rău dacă mai am curajul din când în când să ies la suprafaţă.

Am învăţat treptat să analizez consecinţele acţiunilor şi mi-am dat seama că atâta timp cât nu încalc legea, nu se întâmplă nimic rău. Rău ar fi să fiu închisă pe viaţă sau să mor. Sunt excepţii, desigur, dar alea intră la categoriile înscenări, oameni labili mintal sau neatenţie!

Am învăţat că nu merită să mă stresez pentru orice şi nimeni nu este mai important ca mine astfel încât să mă neglijez pe mine pentru că mă concentrez să îi fie celuilalt bine.

Am învăţat că indiferent ce se întâmplă, nu voi rămâne singură. Cineva, acolo tot se găseşte să mă bage şi pe mine în seamă şi am mai învăţat că am cu ce să ies în evidenţă!

Am învăţat că nu trebuie să fiu ca persoanele de top şi nici măcar ca şi majoritatea. Din contră, trebuie să fiu altfel să ies în evidenţă, şi asta încerc să fac. Mai am de lucru la curajul de a fi chiar cum vreau! Mai am de învăţat!

Am învăţat că nu merită să mă tem să mă simt bine. Din contră, trebuie să profit de momentele care mă fac să mă simt bine, oricât de scurte ar fi.

Am învăţat multe dar sunt şi mai multe!