Complexe

Toată lumea le are şi sunt referitoare la aspectul fizic. Nu am întâlnit persoană care să fie convinsă când spune că nu are complexe şi că e mulţumită de sine. Şi eu spun că nu mă înteresează ce zice unu şi altul, că cine mă vrea mă place aşa cum sunt şi multe altele. Ei bine, nu e aşa. Nici eu nu cred ce spun, dapoi ceilalţi. Stă în natura speciei să fim nemulţumiţi.

Am rămas în schimb şocată, ieri, după o discuţie în jurul cafelei. Am aflat că din punctul ăsta de vedere nici băieţii nu sunt mai buni ca fetele. Aceleaşi nemulţumiri legate de propriul corp. Diferenţa stă în zone. Femeile vor cur şi ţâţe iar bărbaţii pectorali şi pătrăţele.

Eu care credeam că doar fetele sunt aşa preocupate de imagine încât ignoră orice altceva dar se pare că nu. Au şi băieţii suficiente nemulţumiri la nivelul ăsta.

De unde toate complexele astea? De când sunt ele? Le-au avut oamenii şi înainte? Nu ştiu istoria, vechimea, nici nu am căutat prea mult dar am o vagă impresie că de când există societatea, exista şi complexele. Deşi, oare persoanele alea din triburi care umblă dezbrăcaţi şi au eventual nişte mărgele atârnate în gât au complexe?

În orice caz, în ultimii ani e mai grav, zic eu. În ultimii ani merge lumea de nebună la sală. Atât fetele cât şi băieţii. Băieţii frecventează tot mai des saloanele de cosmetică, să nu mai zic de fete care nu ies din casă fără machiaj şi coafură.

Nu spun, e bine să te îngrijeşti, dar unii duc asta la exces.

E judecata prea mare asupra aspectului... cum eşti îmbrăcat, dacă ai ţâţe şi cur (femei), dacă ai pătrăţele (bărbaţi). Să nu mergem mai departe de mediatizarea care se face la TV. Peste tot numai modele, femeia perfectă şi bărbatul perfect. Idolii copiilor sunt cei/cele care apar pe sticlă. Aşa cresc, aşa se obişnuiesc, îşi formează impresia că aşa trebuie să fii ca să ajungi departe şi ajung la o vârstă când pot începe transformarea în aşa ceva şi asta le ocupă majoritatea timpului. Şi ne mirăm de ce vedem în jur în materie de tineret, mai ales.

Defapt, dacă stau să mă gândesc, nici nu acolo e problema. Asta începe mult mai devreme. Ţin minte că şi când eram la grădiniţă erau diferenţele astea în grupă. Prea slab, prea gras, prea înalt, prea scund etc.

Oare ne naştem cu judecăţile astea?

Chiar acuma mi-a trecut o fază prin minte, un scenariu mai exact. Un bărbat nemulţumit pune ochii pe o tipă tare. Nemulţumit fiind, nu se simte demn de ea şi merge la sală să pună ceva pachete pe el. Când ajunge la rezultatul dorit tipa să îl refuze pe motiv că ei îi plac barbaţii mai simplii, mai normali! Se poate aplica şi invers (o femeie îşi pune silicoane să atragă un tip iar tipul apoi să nu o placă tocmai pe ideea că are sânii prea mari) :))

Ironia sorţii şi ce e trist, faze de genul ăsta chiar se întâmplă!