Adicticţie

Cred că în dimineaţa asta mi-am dat seama că mi-am format o dependenţă faţă de cafea.

Am început cu o jumate de ceaşca o dată pe lună, apoi au urmat cafele prin oraş, apoi am început să beau regulat dimineaţa acasă. Mă trezeam dimineaţa când era gata cafeaua şi simţeam mirosul. Chiar dacă eram picată de somn mă trezeam pentru că ştiam că voi bea cafea. Am ajuns apoi să beau, pe lângă cafeaua de dimineaţă şi eventual după-masa în oraş încă o ceaşca acasă, seara. Am intrat în spiritul sesiunilor cu învăţat de noapte. Acolo mai merge un presou de două porţii/noapte.

La ora actuală, de dimineaţa până seara, este cafea în ibric. Când se goleşte ceaşca, fac refill. La fel şi mami. Faza e că nu o dau pe gât. O ceaşca de cafea mă poate ţine şi 3, 4 ore. Depinde ce fac.

Azi dimineaţă când m-am trezit, nu mai era cafea. Nu am luat eu pt. că nu mă bag în portofelul altcuiva. Până s-a trezit mami şi a coborât după cafea, a trecut cam o oră jumate. Cum am băgat prima gură de cafea, parcă totul a trecut instant.

E prima dată când se întâmplă să vreau să beau şi să nu pot. Greu de descris starea. Sevraj! Agitaţie, nervozitate. Incredibil şi nu pot să cred că am ajuns aşa :))

Mă amuză într-un fel şi mă îngrijorează în acelaşi timp. Ar trebui să o las mai moale cu cafelele. Şi să încerc să mă rezum doar la cea de dimineaţă... ar trebui!